Jos JO de Iarnă!

Iarba nu-i ca vara. Știm asta, vai, de pe parcursul unei istorii multimilenare, ca popor microbist greu încercat pe aceste meleaguri, aflate în calea tuturor vitregiilor. La noi, cum dă cu zăpadă, pac, se bulesc inevitabil gazoanele. Ca un făcut, odată cu vacanța de schi a elevilor și cu ultimele etape din sezonul regulat/regula-m-aș, se bulesc suspect și arbitrajele. Pe chestia asta, nu ne atrage sezonul hibernal.

Alături de Rusia, iarna reprezintă cea mai mare amenințare la adresa României și românilor. Înseamnă facturi umflate, fracturi pe ghețuș. Jos iarna, jos și Olimpiada de Iarnă! Ca orice hater-i mereu informați, avem argumente solide împotriva Jocurilor Olimpice de Iarnă. N-ați sesizat ce s-a petrecut de la o vreme încoace? Cum se termină Olimpiada de Iarnă, zbang, Federația Rusă începe un război. Așa a fost după ediția de la Soci 2014, cînd Putin a anexat Crimeea. Așa a fost și după ediția de la Beijing 2022, cînd aceeași țara a invadat Ucraina. Păi, astfel de olimpiadă ne trebuie nouă?

Într-o pauză de meci, zapînd, i-am văzut pe niște sportivi de la biatlon care manevrau pușcoacele alea ale lor. Ne-a luat cu frig iarăși. Păi, astea ne-ar mai lipsi nouă, ca iubitori de pace, să punem mîna pe arme împotriva cotropitorilor… Altfel, îi stimăm pe sportivii ruși de la sporturile individuale. Dacă nu emit opinii politice, dacă tot concurează sub steag neutru și nume propriu, merită să participe. E o mare prostie să excluzi pe niște ruși doar pentru că sînt copchiii unei mame rele, maica Rusia. Ar fi o concluzie aplicabilă și în cazul altor discipline individuale, de la sport la literatură, de la muzică la cercetarea științifică, de la balet la artele vizuale.

Stați așa, că mai avem și alte argumente împotriva JO de Iarnă. Sporturile de iarnă sînt sporturi de boieri. Nu-s pentru noi, neam de țărani. Noi, țăranii, sîntem desprinși, deprinși să ne culegem recolta de medalii, cît o fi, în timpul verii la Olimpiada de Vară. În schimb, iarna abia dacă ne-am ales cu un singur bob. Am cules doar arama echipajului de bob de la Grenoble ’68. Oligarhia asta olimpică ajunse să ne trateze mai rău decît pe o țară exotică, Jamaica. Ceilalți, bogații, normal că-și permit să pună mîna pe tot aurul. Norvegia deține celebrul ei fond suveran. Elveția are celebrele ei bănci. Cum să te pui la JO de Iarnă cu d’alde ăștia? Noi avem doar ceva peisaje montane. În rest, n-avem de nici unele. Și cînd mai auzi care-s scorurile la Milano Cortina, chiar că-ți trece orice poftă olimpică. 10 euro magnetul de frigider, 20 de euroi, brelocul inscripționat, Camera de hotel, de multe ori mai scumpă decît la Mamaia, în plin sezon. Așadar, dacă tot ni se propovăduiește austeritatea, vom prefera să rămînem pe plaiurile strămoșești ale fotbalului, că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Ce să căutăm pe coclauri la Olimpiada de Iarnă? Am decis să nu ne mai uităm nici măcar la hochei, că se vede greu pucul. Zici că-i minge pucul ăsta. Așa ne-ar veni să spunem dacă am face parte din comisia centrală de arbitri a intrării în faza play-off / play-out.

Hai România!