Cei zece ani scurși între 2004 și 2014 au fost cunoscuți în lumea sud-americană a serviciilor drept “Deceniul Jucătorului”. Iar dacă motive greu de înțeles nu l-ar fi făcut pe Crin Antonescu să se retragă în mod absolut inexplicabil din lupta pentru președinție, am fi avut un jucător la Cotroceni încă cinci ani cel puțin. Doar că ar fi fost un jucător cuminte, care nu s-ar fi băgat cu copiii mari, să le strice echipele și aranjarea în teren, ci ar fi preferat să joace liniștit în cerc restrâns, la masa realmente verde.
Deranjat de denunțurile norei măgureniene din farnientele său îndulcit cu ciocolată de la Bruxelles, Crin Antonescu era hotărât, marțea trecută, să se repeadă în birourile procurorilor și să pună cărțile pe masă, declarând deschis că banii pentru achiziționarea duplexului din Herăstrău i-a câștigat cinstit. Iar procurorii l-ar fi crezut și ar fi închis cu repeziciune cazul. Numai că planul acesta, nici măcar foarte elaborat, a fost pus în așteptare de teroriștii islamiști, care au găsit de cuviință să pună piedici Justiției românești tocmai atunci când fostul copreședinte al USL era în drum spre aeroport. Și uite-așa procurorii au rămas cu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în aer, așteptând un zbor mai liniștit, o situație geopolitică mai calmă, care să-i permită mizantropului orator să iasă din nou din casa belgiană.
Până atunci, însă, Crin ar fi transmis că, pentru a-și dovedi nevinovăția, are nevoie de: una bucată postav verde de pus pe masă, jetoane reprezentând sume mari, cinci-șase pachete de cărți noi, sigilate, și câteva ore din timpul procurorilor. Căci, dincolo de declarațiile pe care, cu spirit cetățenesc, le va completa conștiincios, soțul Adinei Vălean vrea să demonstreze și practic cum a făcut banii. Pur și simplu, jucând poker și câștigând. Deși s-ar prea putea ca procurorii să nu fie atât de ușor de bătut la acest sport al minții, ei având deja contract cu statul, pe viață.
Slabut pentru cine nu stie sa citeasca printre randuri…