Expresia „când ți-e foame, mănânci și pietre” capătă o nouă conotație pentru concurenții de la Asia Express. Ei au o probă care le aduce aminte cumva de momentele când mâncau noroi și zăpadă galbenă.
După ce a halit cicade cu mămăliguță, Maurice va trebui să sugă niște pietre. E un fel special de mâncare în care pietrele păstrează niște arome care, zice-se, le va bucura papilele gustative. Noi ăștia trăiți în comunism suntem căliți cu așa ceva de pe vremea când mâncam „polenta” cu textură de cărămidă, ca apoi să plecăm la colindat cu sorcova și să cântăm printre dinți hitul „Tare ca piatra, iute ca săgeata”. Mă îndoiesc că e vorba de vreo traducere eronată.
Concurenții culeg cele mai frumoase pietre de râu, dau pe ele cu niște arome și apoi, și aici vine dezamăgirea, le absorb aromele folosindu-se de cavitatea bucală. Adică le sug. Dacă le-ar fi ronțăit aveau ceva treabă medicii stomatologi de pe acolo și de pe la noi. Numai să nu mănânce, naibii, și bețișoarele alea. Cică au fost și la niște lecții de kung fu. Nu de alta, dar să nu mănânce bătaie pe stradă și, probabil, unele cataroaie erau prea mari pentru a fi cărate în restaurant pe brațele vânjoase. Aiurea, la ce foamete e pe capul lor, numai karatele îi mai salvează. Îl și vedem pe Maurice spărgând pietre de râu cu degețelul mic ridicat în sus.
Când or să se întoarcă în Românistan ar trebui să treacă în vizită pe la bunici să se echilibreze electrolitic. Hai, poftă mare.
