Patru medalii la Olimpiada de la Tokyo, una de aur și trei de argint, pentru România. Locul 46, fix pe ideea că nu contează ce faci, important e să participi, principiu pe care noi îl aplicăm și-n istorie. La Jocurile Olimpice de la Rio, din 2016, am fost pe locul 47, cea mai slabă poziţie după al doilea război mondial. Adevărul e că nici nu mai întoarcem armele pe la Olimpiade. Poate că ar trebui din nou s-o facem.
E amuzant că Ungaria a terminat pe locul 15. O dată e amuzant așa, în sine, că ne ofticăm ca proștii. Altă dată e amuzant pentru că suntem extrem de iritați pe investițiile pe care Ungaria le face în România la nivel sportiv. Mai puțin amuzant e că Bulgaria s-a clasat pe locul 30. E chiar trist. Nu eram obișnuiți să le privim cefele, dincolo de care ai puține șanse să mai vezi ceva.
Locuri de felul ăsta – 45, 46, 50 etc. – arată că nu exiști. Doar ești și tu acolo, să fie băieții la număr.
Ce reacție are statul român? O reacție profund românească, pe care am văzut-o și în week-end atunci când Florin Cîțu a mers la Winners Open 2021, singurul turneu WTA din România, acolo unde a văzut meciul dintre Mihaela Buzărnescu și Mayar Sherif. Premierul României, în anul morții sportului în această țară: „Ar trebui să avem turnee de tenis nu doar la Cluj, ci în toată țara! Cât mai multe turnee. Vom vedea cum vom face asta“.
Și s-au auzit de peste tot șoaptele babelor din sat: „Să-i fie țărâna ușoară, maică!“.
1.595 de vizualizări
