Lăsați-ne să conspiraționăm până ne iese pe nas

Nimeni nu are dreptul să ne ceară decență în gândire. Nu mai mult decât are fosta noră a lui Măgureanu.

Nimeni nu are dreptul să ne ceară logică. Nu mai multă decât voința pe care au pus-o procurorii și Serviciile în dosarul dispariției lui Codruț Marta.

26 de ani de minciună, de hoție, de grupuri organizate, de complicități, toate acestea, da, ne-au modificat. Dacă vedem că undeva în oraș a crescut o floare, zicem imediat: sigur pe asta s-au dat 2 milioane de euro, sigur e unul care s-a căpătuit, sigur s-a vărsat o șpagă într-un cont de primar.

Culmea, în 99% din cazuri chiar avem dreptate. Rar cresc flori nevinovate în spațiile verzi. Și tot pe-atât de rar dispar spațiile verzi fără să nu apară în locul lor un P+20.

Dreptul de-a părea nebuni, de-a construi scenarii ni l-am câștigat cu vărsare de sânge, cu morți stupide și inutile.

Conspiraționismul e contraproductiv, ni se spune. Dar ce e productiv în România? Adevărul stă ascuns în interiorul conspiraționismelor, poate că e modul în care el călătorește, deghizat, dintr-o parte în alta.

Și, totuși, conspirațiile de piață legate de moartea lui Condrea aproape că nu sunt conspiraționisme… Sunt foarte mult întrebări cu răspunsuri limitate. Oricare combinație între răspunsuri conduce la o complicitate a autorităților. E imposibil să găsești, între motivul pentru care Condrea a fost lăsat în libertate și modul în care a scos din țară bani, o poveste care să nu fie “conspiraționistă”.

Să ne înțelegem: să nu fii conspiraționist în cazul Condrea înseamnă să zici că mortul e de vină, el și câțiva angajați.

Și ne-am mai câștigat dreptul de-a părea nebuni pentru că în spate avem cimitire de întrebări fără răspuns.

Avem acest drept de-a părea nebuni mai ales în legătură cu SRI-ul. De la repatrierea securiștilor după ’90 și modul în care au pus mâna pe biznisuri, de la marile privatizări, de la Patriciu și Vântu, de la fratele lui Băsescu și Bercea, de la banii plecați în afară, de la păduri, plecate și ele tot afară, până la alte privatizări și alți Adamești, într-o interminabilă buclă, senzația a fost mereu aceeași: undeva acolo, SRI a vegheat ca toate acestea să se întâmple, SRI a fost parte a poveștii, procent din procentul unui parandărăt.

E foarte ciudat, dar SRI trebuie să ne spună cum nu a știut de toate acestea. Sau să ne spună cum se face că SRI a fost captivul unor alte instituții: au trimis informări despre asta și nimeni nu a făcut nimic.

Chiar nu e nevoie de imaginație ca să pui SRI-ul capăt de linie în toate aceste afaceri. E banal, nu e conspiraționism. Culmea, părem atât de logici, atât de raționali.

E și asta o tristețe, că nu poți fi conspiraționist.