Într-un tîrziu, George Simion s-a văzut nevoit să descopere America. A înțeles că brîul de arhanghel și cocarda tricoloră nu pot, ele singure, să-i sculpteze profilul de candidat la președinție. Așa că a dat mai încet șlagărul anti-corporatist și anti-colonialist și și-a făcut rost de o invitație la Washington. Urma să se vadă cu Mike Pompeo și cu alțe figuri, mai modeste, din viitoarea garnitură republicană a lui Trump.
Numai că zborul lui internațional a fost frînt. L-au tras în jos nu atît nuanțele antisemite pe care i le adaugă în caracterizări presa de dreapta, cît zelul ambasadorului român la Washington. Din palatul său opulent și exorbitant cu 48 de camere, închiriat pentru 21 000 de dolari lunar, Andrei Muraru i-a pus tălpi diplomatice și i-a barat accesul la întîlnirea cu Pompeo.
Așa susține George Simion și, dacă e să luăm în calcul antecedentele ambasadei României la Washington, nu spune prostii. Căci, pe vremea cînd George Maior, fostul director SRI, a fost ambasador în SUA, nimeni în afara lui Iohannis n-a putut călca în America fără să fie sabotat. Guvernul României nu s-a putut apropia de oficialii SUA fără ca Maior să le strice întîlnirea, făcîndu-i cu ou și cu oțet pe canale de securitate, prezentîndu-i ca filoruși, antiamericani, corupți și mincinoși. Tălpile au fost atît de stridente, încît chiar oficialii americani s-au mirat, și au subliniat în carnetul de notițe, cu două linii roșii, cuvîntul România.
Ei bine, chiar dacă ambasadorul s-a schimbat, e posibil ca năravul să fi rămas. Mai ales că Andrei Muraru nu e doar un arivist politic cu viziune imobiliară de bombardier, ci și un lingău al președintelui Iohannis cum nici Cîțu, nici Ciucă și nici Rareș Bogdan n-au reușit să fie. Cariera lui de sinecurist e întemeiată pe limbi și slugărnicie duse la un nivel nemaiîntîlnit din vremea servitorilor lui Ceaușescu.
Muraru a fost numit în cel mai important post diplomatic din lume, Washington, de cel mai habarnist politician român în materie de politică externă, Klaus Iohannis. Iohannis trăiește legănat în plăcerea nimicului și a trecerii timpului, principala sa operă politică fiind, cel puțin pînă acum, distrugerea prezentului și viitorului țării sale. Așa că planul lui Iohannis, acela de a-și perpetua puterea asupra României prin impunerea unei slugi inepte la Cotroceni – e vorba despre generalul pauzei mintale, Ciucă – reverberează în acțiunile lui Muraru.
Simion e un candidat la președinție periculos pentru planul lui Iohannis, fiindcă riscă să-l scoată din turul doi pe candidatul-momîie Ciucă, lăsîndu-l pe Iohannis fără buton. De aceea, orice încercare de credibilizare a lui Simion – cum ar fi, de pildă, o vizită în SUA – merită sabotată.
George Simion e un produs al democrației bolnave românești, dar e un om politic apărut în condițiile legii. Riscurile pe care le aduce el României sînt riscurile pe care și le-a asumat poporul, căci așa zice Constituția. Nu e nici mai bun și nici mai prost decît cei care conduc azi România de sus pînă jos. Iar cei care stau în spatele lui – securiști, clienți politici, oportuniști, arhangheli, penali și proruși – nu sînt nici mai buni și nici mai proști decît cei care stau în spatele celor ce conduc azi țara – servicii, securiști, clienți politici, penali și corporații.
De aceea, blocarea lui Simion în America înseamnă abuz în serviciu în formă continuată, constituirea unui grup infractional organizat la nivelul ambasadei României la Washington și sabotarea intereselor naționale ale României. Și, probabil că SIE, instituția care ar trebui să constate și să documenteze toate aceste infracțiuni penale grave, se numără, așa cum ne-a obișnuit, printre complici.
vorba cuiva care se pricepea foarte bine la „arta” asta : Romania in eternitate … din aceasta dilema nu putem iesi ….