Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lucian Boia: „România ne-a afectat viaţa“

Zoom Lucian Boia: „România ne-a afectat viaţa“


Cartea anului: De ce este România altfel? – eseu profund despre istorie şi popor. 25.000 de exemplare vîndute la o lună de la lansare. Povestea unui popor dornic mereu de şmecherii şi zigzaguri în viaţa lui. Spectacol, da. O glumă de popor înapoiat, da. Ce-i de făcut? Nimic! – spune Lucian Boia. „Și cu toate astea, eu nu plec din ţară!“ Asta da, speranţă.

Nu sînt capabil să cred în mitologii

Reporter: Sînteţi român?
Lucian Boia: Da, nu sînt român verde, dar sînt român.
Rep.: Numele Boia nu e românesc!
L.B.:
Originea familiei mele înseamnă Mărginimea Sibiului. Cînd a fost colonizarea românească a Dobrogei ai mei au fost acolo. Sînt nu doar român, iată, ci am o contribuţie la românizarea unui teritoriu nu foarte românesc. Dar ce aveţi cu numele meu? Pare atît de curios?
Rep.: Vine de la condiment sau de la boiul eminescian?
L.B.:
Îmi puneţi întrebări prea complicate. Sînt istoric, nu lingvist. Nu este un secret că am crescut în familia mamei şi sînt, sentimental vorbind, mai legat de familia ma­mei, familie de italieni veniţi în România secolului al XIX-lea. Bunicul meu m-a învăţat să scriu româneşte. Era profesor de română şi patriot desăvîrşit. Originea asta poate a avut importanţă, nu ştiu să mă psih­analizez, printr-o deschidere mai mare către lume şi o concentrare profundă asupra celei româneşti. Repet, este o supoziţie. Sînt român, ca toţi românii, cu origini amestecate. O familie bine integrată în comunitatea românească. Aceasta este formula mea spirituală.
Rep.: V-a sedus vreodată vreo mitologie românească? Dacii, romanii, vitejia, ospitalitatea…
L.B.:
Din păcate, sînt un raţionalist. Marca mea asta a fost. Nu sînt sensibil la nici una dintre mitologii. Le respect, trebuie să avem un ideal, nu doar realitatea obişnuită. Dar eu nu sînt capabil să cred în mitologii.

Dacă i-ai fi spus lui Ștefan cel Mare că e român îţi tăia capul

Rep.: Cum rezolvaţi mlaştini precum romanizarea, românizarea?
L.B.:
O, românizarea! Le-am spus demult studenţilor mei că eu nu mai discut această problemă. M-am plictisit. Să fim sănătoşi! Problema este serioasă, să nu credeţi altfel, dar o rezolvare este imposibilă. Ce facem? Descoperim că românii sînt veniţi de nu ştiu unde. Îi trimitem la plimbare? Dar pe americani îi trimitem în Europa. Știinţific este interesant. Eu nu ştiu ce-nseamnă formarea poporului român. E vorba de limba română. Formarea ei contează, de acord. Putem vorbi de un popor fără limbă. Ceea ce îi distinge pe români de alţii este limba. Și iarăşi, ceea ce nu se înţelege este că, dacă i-ai fi spus lui Ștefan cel Mare că e român, depinde în ce toane l-ai fi prins, îţi tăia capul sau s-ar fi holbat la tine, că nu-nţelegea. Privit cu ochii epocii lui, era moldovean. Cu ochii noştri privit, este român. De aceea, realitatea indiscutabilă este limba. În termeni rezonabili, limba română este una romanică, cert, dar cea mai amestecată dintre limbile romanice. Cea mai puţin romanică dintre limbile romanice. Este o realitate. Este un lucru ştiinţific dovedit. Purismul, dacismul sînt mitologii. La fel de adevărate ca şi originea marţiană. Această situaţie ţine de complexele pe care le avem. Limba română este rezultatul statutului nostru de margine de lume. Mediocritatea prezentului mereu acoperită de elucubraţii de acest fel.

„Vina o poartă istoria“

Rep.: Mediocritatea prezentului este dintotdeauna.
L.B.:
Da, de la părăsirea dacilor de către romani. Ha-ha-ha. Abia de la 1859 istoria a trecut de partea românilor. De nesperat.
Rep.: Șiretlicul de la 1859.
L.B.:
Lăsînd deoparte acest lucru, am avut sprijinul masiv al lui Napoleon al III-lea. Era climatul politic al epocii. Și să nu uităm nici 1918. Altă epocă prielnică, vorba lui Petre Carp: „România are atît de mult noroc încît nu-i mai trebuie şi oameni politici“. După atîtea ghinioane, era momentul. Din păcate, toţi indicatorii economici, demografici ne arată în continuare la coada Europei. Este o ţară cu o epocă interbelică înfloritoare, dar cu progrese economice fragile.
Rep.: Cine-i de vină pentru prezentul mediocru la nesfîrşit repetat?
L.B.:
Putem da vina pe oamenii politici, pe elite. Vina o poartă istoria. Nu-nseamnă că oamenii politici, elitele nu poartă o responsabilitate. Că fiecare dintre noi nu poartă o responsabilitate. Dincolo de ceea ce putem face noi, este clar că România are handicapul unei întîrzieri istorice. O ţară întîrziată, cum să spun… Depinde de noi să modernizăm ţară. A fost prea multă vreme o ţară simplă, formată din ţărani şi boieri, prea puţin timp deschisă spre elemente modernizatoare. Mai mult, manufacturile, negustoria n-au fost în mîinile românilor. România s-a dezvoltat tîrziu şi încet. Mai mult, lipsă de consecvenţă, drum în zigzag. Am privit spre Orient, apoi spre Occident, apoi comunismul ne-a arătat calea spre Răsărit şi acum ne-ndreptăm spre Occident iarăşi. Este o derută, energie pierdută. Este o civilizaţie de imitaţie, care n-a avut nici timp să depăşească imitaţia. Teoria formelor fără fond a lui Maiorescu este valabilă şi astăzi. Avem instituţiile publice şi normele astăzi, dar felul în care le tratăm este evident că nu poate să ne ducă pe un drum drept. Ocolirea normelor, descurcarea sînt reguli.

Ce-i de făcut? Nimic!

Rep.: V-a afectat viaţa asta?
L.B.:
România ne-a afectat viaţa. Dar sîntem aici ca peştele în apă. E lumea noastră. Și noi ne supărăm pe România, vedeţi că şi străinii se supără pe ţara lor, dar vedeţi că Gérard Depardieu pleacă în Belgia! Bineînţeles că ne supărăm. Eu nu am scris cartea asta la supărare sau exasperare. Este ţara mea, nu pot s-o judec eu şi nici nu mi-am propus să plec în altă parte. Deşi sînt unii români care cred că eu trăiesc în Franţa, le spun că îndur România în fiecare zi aici, unde mi-e locul.  
Rep.: Ce-i de făcut?
L.B.:
Nimic. Sau, mai precis, cum spunea Voltaire, fiecare să-şi lucreze propria grădină!

Publicat în Caţavencii, nr. 51, 27 decembrie 2012

2 comentarii

  1. #1

    În italiană „boia” înseamnă CĂLĂU ! Verificaţi…

  2. #2

    După mamă s-ar putea să fie de origine italiană dar după tată s-ar putea să fie aromân Ei, şi ? Tot un trac ……

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint