Lumea, de la Elie Wiesel la motorul diesel

Navy Pillay – este că nu ați auzit de numele ăsta până acum? Ei bine, avea dreptate Donny, nu a auzit nimeni de Navy, care nu este U.S. Navy. E o doamnă octogenară, judecătoare din Africa de Sud, ce și-a pus activitatea în slujba combaterii apartheidului, a încălcării drepturilor omului, a genocidului și a crimelor de război. Doamna cu pricina, activând în cadrul Curții Penale Internaționale, a pus umărul în mod esențial la declararea acțiunilor lui Netanyahu în Fâșia Gaza drept crime de război. Chestie care l-a cam supărat pe Donny. Ok, e deja știut faptul că secretarul general ONU, de care ține această CPI, spaniolul socialist Antonio Guterres, e cam cu empatia de partea palestinienilor. Treaba urâtă în toată drama din Fâșia Gaza este că acțiunea militară israeliană a făcut ca empatia internațională să uite de criminalii de la Hamas, care au ucis în mod sălbatic acum trei ani peste 1.000 de oameni nevinovați, inclusiv copii sugari. Ce vedem acum în Fâșia Gaza se numește „Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”, poate avea argumente emoționale, dar în niciun caz legale. Doamna judecător Navy, care îl plasează practic pe Netanyahu în zona criminalilor de război, a câștigat anul acesta Premiul Nobel pentru Pace. Și aici începe nebunia.

Cum acest premiu este deja de doi ani jucăria personală a președintelui american, este normal ca acesta să se înfurie și să amenințe din nou Norvegia că nu i-a fost decernat acest premiu. De aici și până la a o defini pe câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace că urăște Israelul și SUA a fost pentru președintele american doar un pas. Să nu uităm că la Curtea de la Haga există un mandat de arestare pentru Vladimir Putin, prietenul cel mai bun pe care Donald Trump îl are astăzi pe lume, acest lucru inflamând și mai tare reacțiile Administrației de la Casa Albă, iar Navy Pillay se pare că a fost picătura care a umplut paharul. La câteva ore după anunțul că nici anul acesta președintele american nu a primit Premiul Nobel pentru Pace, Marco Rubio a anunțat că vor fi impuse sancțiuni dure împotriva Curții Internaționale de Justiție și că SUA vor face presiune pentru a bloca fondurile acestei instituții internaționale. Reacțiile au apărut imediat, țările membre G7, la care se adaugă Danemarca și Olanda, reafirmându-și suportul pentru CIJ, Marea Britanie arătându-și opoziția fermă față de sancțiunile americane. Dacă vorbeam până acum de o ruptură transatlantică, se pare că nici după doi ani de Trump ne găsim în fața unei adevărate prăpăstii transatlantice.

Să ne amintim totuși că SUA a fost arhitectul formării unui Tribunal Internațional pentru fosta Iugoslavie, instituție cu sediul în Haga, ce a judecat crimele de război din Bosnia și a trimis la bulău numeroși politicieni sârbi, militari și lideri ai Poliției sârbe pentru crime de război. Ratko Mladić și-a luat închisoare pe viață pentru genocid, crime de război și crime împotriva umanității, cam aceleași acuzații care sunt formulate la Haga și împotriva lui Putin și Netanyahu. Radovan Karadžić, fostul președinte al republicii Srpska, și-a luat și el aceeași sentință din partea acestui tribunal internațional orchestrat de americani, și și-ar fi luat până la urmă și Slobodan Milošević, dacă nu ar fi mierlit-o înainte să-i ia internaționalii americanilor șireturile de la bocanci pentru a-i da pijama vărgată pe viață. Bun, acest tribunal nu avea treabă cu ONU, ci cu Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, dar până la urmă în esență judecata este aceeași. Care este diferența dintre căsăpirea civililor bosniaci, ucraineni sau palestinieni? De ce Netanyahu este băiat bun și Milošević nu? De ce a meritat Hitler să-și împrăștie creierii în buncăr ca să nu ajungă în ștreang și Putin nu ar merita asta? Ne poate explica Donald Trump?

Tribunalul de la Nürnberg a judecat criminalii naziști, a pedepsit crima Holocaustului, iar fundația Elie Wiesel a continuat să vâneze jegurile naziste și în mormânt. Așa s-au pus bazele Curții Penale Internaționale pentru a duce în ștreang orice dement care repetă crimele împotriva umanității. Și dacă tot vorbim despre sancțiuni pe care SUA le va demara împotriva Curții Internaționale de Justiție, haideți să vorbim și despre înăsprirea sancțiunilor pe care Congresul American le-a votat împotriva Rusiei cu puțin timp în urmă. Că asemenea politici sunt o adevărată pată pe obrazul prieteniei profunde pe care Donald Trump o simte pentru liderul rus, nu mai există niciun dubiu, președintele american preferând nu să transpună în practică legea, ci să o ignore prin fapte directe. Am auzit din partea lui Trump acum o lună teoria că nu falimentul operațiunii americane din Iran, prin blocarea Strâmtorii Ormuz, este motivul pentru care prețurile produselor petroliere au explodat și sufocă economia mondială, ci bombardarea rafinăriilor lui Putin. Așa de tare l-a afectat emoțional pe Trump faptul că benzinăria cu focoase nucleare rusească arde, încât a decis ridicarea sancțiunilor și nu înăsprirea lor. Deci, să recapitulăm: Trump bombardează Iranul, Iranul închide strâmtoarea și SUA nu reușește să o redeschidă. Prețurile barilului de petrol explodează, iar soluția salvatoare este să se cumpere motorină de la ruși.

Care ruși nu au motorină nici pentru ei, dar exportă la americani, ca să aibă tractoarele agricultorilor yankei cu ce să are ogoarele. Iar cantitățile de motorină estimate că vor ajunge din Rusia în America vor fi sub cantitățile pe care americanii le exportă deja, ceea ce evident că dă cu virgulă oricum ai încerca să rezolvi ecuația. Banii câștigați de Putin vor fi băgați în industria de război împotriva Ucrainei și a Europei, Rusia fiind aliat militar al Iranului, căruia îi oferă sprijin în cercetarea nucleară. Iar Trump a atacat Iranul pentru a-i distruge programul nuclear. Același Trump spăla pe jos cu țările NATO de la pupitrul ONU pentru că nu au renunțat total la petrolul rusesc și a făcut astfel de declarații în mod repetat la adresa țărilor europene care nu au intrat în post negru cu hidrocarburile Matrioșkăi. Mai mult decât atât, Trump a ordonat să se aplice Indiei taxe vamale de 50% pentru că a încălcat embargoul, importă hidrocarburi din Rusia. Ulterior Trump a plusat și a amenințat cu taxe de 100% țările care au intenția să nu respecte această blocadă împotriva petrolului rusesc. Aveți senzația, ca și mine, că ne aflăm într-un ospiciu planetar?

Iată că acum salvarea omenirii este ca americanii să cumpere motorină de la ruși, să pompeze în industria de război a lui Putin miliarde și Rusia să continue războiul care nici nu ar fi început dacă ar fi fost Trump președinte. Abia ce au fost ginerică Kushner și amicul Witkoff la Putin, apoi șeful CIA la Moscova, că iată că și șeful FBI dă o fugă la ruși ca la Înalta Poartă. Mai trebuie doar ajutor militar american pentru Rusia împotriva Ucrainei și fandacsia este gata. Un lucru este totuși clar, că nu a fost în zadar tăvălirea lui Zelenski la prima sa vizită la Casa Albă, Trump a avut fler și și-a dat seama cu cine are de-a face. Dovadă că Zelenski nu-i ascultă ordinele și atacă rafinăriile rușilor în continuare, forțându-l pe Trump să ceară înlăturarea președintelui ucrainean. Să intervină cumva americanii în Ucraina cum au făcut-o în Venezuela? Apropo: unde este petrolul venezuelean? Hai, că sunt deja obraznic. Totuși, de ce nu cere Donald și înlăturarea președintelui rus? Am uitat. Sunt prieteni, iar prietenul la nevoie se cunoaște. Vine midterm-ul ca o locomotivă diesel în gară, Donald este praf în sondaje și republicanii au început să se ferească de Trump în campania electorală precum dracul de tămâie. Nu e panică, rușii și-au mai băgat coada prin alegerile americanilor și o să fie bine pentru că în 2028 Premiul Nobel pentru Pace să fie înmânat președintelui american, care cu siguranță îl va ceda cu gentilețe prietenului de la Kremlin. Koneț.