Între timp, lupta omului cu munca merge mai departe. E o luptă grea, pentru că de partea muncii se află patronii și, de cele mai multe ori, statul. Patronii au bani, iar statul are o lungă și frumoasă prietenie cu banii.
Se află în Parlament o nouă lege a dialogului social. Vechea lege a fost călcată în picioare de Guvernul Boc, atunci când a venit criza peste creierul lui mic, de om mic, și angajații au fost călcați în picioare.
Despre ce e vorba acum și de ce e foarte important ca această lege să treacă:
Ponderea remunerării salariaților în PIB plasează România alături de Irlanda într-un top de-a dreptul halucinant: o scădere de 13% pentru România în 2016 față de 2008. Irlanda conduce cu o scădere de 16%.
Cu alte cuvinte, în perioade de mari creșteri ale PIB, productivitatea a crescut, iar salariile au stagnat, au fost ținute la valori mici.
Iată ce spune raportul Syndex din 2017: ”Descentralizarea negocierilor colective, indicată̆ de diferența dintre acoperirea negocierilor colective în 2013 și 2008, a fost accentuată mai ales în țările din Europa Centrală și de Est (Slovenia, România, Bulgaria, Slovacia) și în țări sudice afectate profund de criză (Portugalia și mai ales Grecia)”.
În 2013, față de 2008, în România, negocierile colective acoperă cu 60% mai puțin din angajați.
În acest moment, în România, situația arată astfel: dacă un partid are nevoie de trei membri, la fel ca în cazul unui ONG, un sindicat are nevoie de 15 membri pentru a se înființa. Asta în condițiile în care peste 90% din firmele din România au sub 15 angajați.
Peisajul, în ansamblul său, este sumbru: azi, peste o treime din totalul salariaților cu normă întreagă sunt încadrați la nivelul salariului minim pe economie.
Lipsa puterii de negociere care să împingă creşterile de salarii pe grilă în sus odată cu mărirea salariului minim a făcut ca, de la an la an, cu fiecare creştere a salariului minim, numărul celor plătiți la acest nivel să crească. Ca să fie limpede: în 2011, la salariul minim erau încadrați aproximativ 8% din angajați, cam aceeași proporție care este în prezent în Germania. Între timp, la noi, numărul acestora a devenit de cinci ori mai mare.
Evident, o să-i auziți pe mulți sfâșiindu-și profiturile în public, amenințând cu plecarea din țară, proclamând moartea capitalismului în România. Printre profeții cu lacrimi în ochi și muci la nas, probabil că veți recunoaște și Banca Transilvania, BCR și BRD, care au înregistrat un randament mediu al capitalurilor de peste 21% la jumătatea anului – cea mai ridicată profitabilitate, de trei ori peste media Uniunii Europene.
Dar, hei, despre asta vom mai discuta.
Aa, și Mugur Isărescu? Să nu-l uităm pe Isărescu, oare ce-o să ne toarne Isărescu pe tema asta?
SImplu. Manole se va da exemplu pe sine si pe clapaugul sau sfetnic. Daca ei, pensionari de 69 si respectiv 82 de ani pot lucra, atunci ai mai tineri or putea lua o a doua sau a treia slujba, ca nu-i mare scofala.