Știu, cu toții ne-am tot întrebat ce naiba face toată ziua George Cristian Maior, directorul SRI. Cu atît mai mult cu cît știm că de raportul de activitate al SRI nu se ocupă. O vreme, am crezut că se tot gîndește cum să-și scrie demisia, dar nici asta nu mai e de actualitate.
George Cristian Maior își scrie opera. O colecție de compuneri mai mult sau mai puțin reușite cu care un copil de clasa a patra ar face o figură frumoasă la școală. Deși, probabil, învățătoarea ar considera că părinții îl lasă prea mult pe Wikipedia.
Cum se conduce o țară, o mică selecție de ziceri despre stat de Marcus Tullius Cicero făcută de Philip Freeman, are un Cuvînt înainte de George Maior.
Cum recunoști un fraier cînd vorbește despre Caragiale? Simplu, începe cu “Vai, ce actual este Caragiale!”. Sau mai bine să-l lăsăm pe Maior: “Disecînd subiecte precum însușirile necesare unui om politic valoros, organizarea statală, efectele corupției asupra forței națiunilor, împrejurările care justifică recursul la violență, principiile fiscalității sau rolul emigranților într-o societate, Cicero este mai actual ca niciodată”.
S-o spunem, fragmentele din Cicero sînt de-o platitudine înfiorătoare. Și doar prin contrast cu supliciul Cuvîntului înainte par să aibă un dram de glorie.
Cît despre actualitatea lui Cicero, citim: “În plus, nimic nu este mai potrivit, conform dreptului și ordinii naturale (cînd spun aceasta vreau să fie bine înțeles că mă refer la lege), decît puterea autorității fără de care nici o casă, nici un stat, nici o nație, nici întregul neam omenesc, nici natura cu toate viețuitoarele ei, nici însăși lumea n-ar putea exista: lumea se supune Zeului; lumii i se supun marea și pămîntul, iar viața oamenilor se supune cerințelor unei legi supreme”.
Cuvîntul înainte al lui Maior are cincisprezece pagini, iar Introducerea scrisă de cel care chiar a făcut selecția are doar șapte. Asta poate și din cauză că nu se apucă de povestit ce-a zis Cicero. Dar Maior nu doar că povestește fragmentele din Cicero, ci rezumă și ce zice Freeman în Introducere, probabil fiindcă îi mai rămăsese spațiu și n-avea ce să bage.
Și totuși, Cicero are undeva mare dreptate: “Cred că nimeni nu poate deveni cu adevărat un orator desăvîrșit decît dacă are o cultură solidă”. Poți medita la aceste rînduri cînd te uiți la discursurile despre anarhiști și eco-anarhiști ale lui Maior.
Încă ceva. Atît Cuvîntul înainte pentru Cicero, cît și cel al cărții Tînărul titan, a lui Michael Shelden, scris tot de Maior (da, știu, e o epidemie de George Cristian Maior la Editura RAO), încep autoreferențial: “Afirmam, nu demult, că ar fi o alegere…” și “Scriam recent, în introducerea la a doua ediție a volumului meu Inceritudine…“. Pe cine ar putea să intereseze că Maior se repetă sau că Maior a mai spus o dată ce spune acum?
Cert este că, dacă s-ar da Nobelul pentru prefețe infantile, Maior s-ar întoarce în fiecare an de la Stockholm cu o geantă plină de bani.
Romania-tara scrrrrrrrriitorilor.Se pare totusi ca cele mai interesante. ,opere. Apar din spatele gratiilor;;Bombonel N,G becali. ..Asteptam scrierile lui Voiculescu