A cîntat imnul cum a vrut. La meciul România-Franţa. Nu ştie nici el de ce. Ba că era Traian pomenit şi era aluzie politică la Băsescu. Ba că poporul nu ştie versurile. Un act ratat. Nimeni nu-nţelege cui a folosit.
Reporter: Ştiţi imnul?
Marcel Pavel: Sigur. Toate strofele.
Rep.: Ştiţi cum să ajungeţi acasă?
M.P.: Sigur. Sigur. De ce?
Rep.: Ştiţi cum s-a născut lumea?
M.P.: Da, cred că da, doar că nu se ştie exact. Teoriile se bat între ele. Să nu spuneţi că din vina mea.
Rep.: Ştiţi diferenţele între pîine şi mămăligă?
M.P.: Nu înţeleg unde vreţi să mă aduceţi… La imn? Da, ştiţi ce s-a întîmplat. Am comentat, nu mai am ce spune în plus. Sînt artist, asta a fost viziunea mea creativă, am avut o părere, greşit spun unii. Asta e, greşit sau nu, nu eu am influenţat jocul Naţionalei şi nu eu sînt de vină că Naţionala de fotbal nu s-a calificat. Fotbalul s-a jucat în stadion, nu în imn.
Rep.: Vă daţi seama cum ar face o găină creativ un ou? Iese pătrat şi fără gălbenuş, că aşa vrea ea.
M.P.: Nu mă pot gîndi la o găină. Ca om, vreau să fiu lăsat în pace. Am cîntat, am fost amendat, m-au înjurat toţi. Gata, imnul nu-l mai cînt niciodată.
Rep.: Decît corect.
M.P.: Da, nu mă mai abat de la versuri.
Rep.: Ce v-a trebuit să vă abateţi?
M.P.: Aşa am crezut eu că e mai bine, mai energic, mai popular.
Rep.: Păi, mai popular era să cîntaţi: bere, bere, bere, bere şi seminţe de floare aveeem!
M.P.: Nu înţeleg de ce să ne batem joc acum de oamenii din stadion. Oamenii din stadion n-au sesizat modificarea, au cîntat cu mine şi a fost un moment extraordinar.
Rep.: S-a pus problema schimbării imnului.
M.P.: Nu mă atrageţi în curse. Nu mă interesează schimbarea imnului. Sînt prea mic ca să hotărăsc eu aşa ceva.
