Înainte să scoată flăcări pe nări și să amenințe supremația economică a lumii occidentale, dragonul chinezesc a dormit vreme de aproape 4.000 de ani, încolăcit pe un tip de civilizație statică, meditativă și sîngeroasă. China secolului XX trăia într-o înapoiere economică de Ev Mediu. Apoi, în 1979, Deng Xiaoping a observat că socialismul și economia de piață nu se exclud. Pe atunci, Beijingul importa tehnologia, ca și ideologia, din URSS, față de care arăta o vasalitate politică și industrială aproape totală. China conta în politica internațională doar prin fabuloasa cifră a locuitorilor, așa încît diplomați inteligenți, ca Henry Kissinger, au încercat s-o atragă în jocul mare și s-o folosească ca antidot împotriva superputerii nucleare sovietice. Era, însă, strivită de o sărăcie și o lentoare în mișcări pentru care comunismul nu avea soluții.
Începînd cu anii ’80, Deng a luat aminte la miracolul japonez și la saltul tigrilor est-asiatici: Hong Kong, Singapore, Taiwan și Coreea de Sud. A înțeles că modelul capitalismului occidental produce dezvoltare într-un ritm inimaginabil în sistemul economic socialist. Și, fiindcă fusese reabilitat politic și făcut șeful armatei, Deng a avut îndrăzneala să dea liber la marea erezie capitalistă. China a început să deschidă porțile economiei de piață, să importe cunoaștere economică occidentală, să accepte proprietatea privată și profitul ca pîrghii de dezvoltare. Tot trăgînd cu ochiul la tigrii asiatici, a înțeles rolul științei, al educației, al cercetării, al investițiilor și al relațiilor cu marile piețe occidentale în succesul economic. A observat că rețeta cîștigătoare e în Occident și numai acolo, și s-a apucat s-o implementeze pe miliardul de chinezi.
China datorează toată dezvoltarea spectaculoasă din ultimii 40 de ani Occidentului.
Ei înseși, cu excepția marelui noroc demografic, nu-și datorează nimic. Statura de dragon industrial, de manufactură planetară și de cel mai mare exportator al lumii e clădită cu banii, învățătura și tehnologia Americii, Europei și, prin intermediere, ale Occidentului asiatic. China a ajuns a treia cea mai mare economie din sistemul solar, după SUA și UE, doar fiindcă a primit o uriașă injecție intelectuală și materială din lumea occidentală.
După anii ’90, accelerația Chinei s-a dublat sub forța suplimentară a lăcomiei. În goana după profit, companiile și statele din Vest au pus la dispoziția Partidului Comunist, cu generozitate și inconștiență, un arsenal de dezvoltare aproape nelimitat: tehnologii, știință, sisteme bancare, patente, rețete, investiții și piețe. Iar China s-a adăpat cu o sete pe care și-o ținuse în frîu patru milenii. Occidentul a școlarizat China vreme de 40 de ani, i-a dat modelul de afaceri, de educație, de cercetare, de finanțare, de comerț global. I-a pus la dispoziție secretele miraculoasei sale explozii. I-a înmînat etica protestantă și spiritul capitalist, i-a dezvăluit tehnicile creativității caucaziene pe care popoarele Asiei nu le-au putut niciodată dezvolta.
China, însă, nu s-a mulțumit cu acest joint venture. A trecut la practicile sovietice de spionaj. Aceste practici, lansate de Stalin și transformate de Hrușciov în politică de stat, au devenit rețeta din care Kremlinul și-a clădit iluzia unei superiorități tehnologice prin furt. Decît să irosești banii pe cercetare, ziceau rușii, mai bine îi investești în spionarea Vestului. Astfel obții mai rapid și mai ieftin ultimele cuceriri științifice ale dușmanului. Acest fel de a înțelege lumea a dus pînă la urmă URSS la prăbușire, dar ideea de a smulge secrete prin hoție a supraviețuit.
Chinezii și-au accelerat, așadar, dezvoltarea
parazitînd inovația americană și europeană, copiind la greu idei și produse fără să aibă dreptul, reproducînd instituții și metode fără să ceară voie, furînd la propriu tehnologii de ultimă oră, plagiind în disperare, piratînd totul, într-o frenetică viermuială de oameni. Așa a ajuns azi China să se laude că deține tehnologii civile și militare superioare Occidentului, deși absolut toate invențiile ei seamănă ca două picături de apă cu originalele omului alb. Așa a ajuns să domine piața comunicațiilor copiind nebunește absolut toate tehnologiile și modelele în care companiile occidentale au investit trilioane și decenii. Așa a ajuns să depășească volumele din industria auto, imitînd fără nici o jenă designul, sistemele și modelele din Europa și America. Așa a ajuns să se umfle în pene cu universitățile Tsingua și Peking, care azi au ajuns în primele 20 de pe planetă, după ce le-au clădit de la cărămidă la eprubetă pe schema universităților americane, britanice și europene de top, unde China și-a școlarizat în ultimii 40 de ani zeci de milioane de studenți. Fără acest uriaș flux de cunoaștere, tehnologia chinezească s-ar fi lăudat și azi cu lampioanele de hîrtie, inginerii din Beijing ar fi încrustat învățătura lui Mao Zedong pe boabe de orez, iar dinamica economiei n-ar fi răzbătut din dogma „cinci generații de chinezi pictează un cocoș“.
Săptămîna trecută, China a scos din pălărie DeepSeek, un soft de Inteligență Artificială, poziționat să distrugă ChatGPT. De altfel, apariția lui a produs pierderi la bursă atît companiilor americane ce dezvoltă AI, cît și unor companii ce livrează procesoare pentru industria IT. Mitul miraculoasei inteligențe dintre fluviile Yangtze și Huang He s-a umflat și mai tare, iar fanii specializați în admirația Chinei aproape că au plesnit de satisfacție. Numai că, după cîteva zile, experți de la OpenAI au început să arate că DeepSeek s-a antrenat folosind ChatGPT. În traducere, a furat.
Miracolul chinezesc e, în primul rînd, o minune occidentală.
Dintr-un amestec de lăcomie și umanism, lumea occidentală a dat Chinei, așa cum a dat și multor altor state din lumea a treia și a doua, știința și mijloacele de a scăpa de sărăcie și înapoiere. Această contribuție e principalul element care a ridicat China acolo unde e azi. Cele patru milenii de amorțire sînt doar dovada că așteptarea a meritat.
Acum vreo 13-14 ani, am fost la festivalul de publicitate de la Canes. Am stat la o coada la o conferinta a lui Bill Clinton langa un chinez. Si cum coada a durat vreo ora-jumate, ca sa prindem loc in fata, in sala, am inceput sa discut cu chinezul in timpul asta. Mi-a spus ca e student, iar statul chinez, Partidul Comunist, ciuma rosie cum se zice, a trimis vreo 30 de studenti, la Cannes. Pe banii statului. Ma tot gandesc acum, cat de oripilat ar fi acest Daniel David de o asemenea actiune. Nenorocitii astia, de la invatamantul chinez, trimisesera numai barbati. Nu respectasera deloc egalitatea de gen, biasuri, idei, concepte cu care a fost programat David sa-i programeze pe altii.
de acord : o radiografie exacta si compacta a modelului de dezvoltare chinezesc , pnb cu o crestere medie de 8,91 % anual in ultimii 40 de ani ! ; deepseek e doar o copie proasta dupa un original inca nereusit
O fi mare păcatul sa furi de la hoti?
O echipa americana a reușit pentru prima oara sa câștige locul intai la matematica întrecând China. Apoi vezi poza și nu știi care echipa e chineza și care americana. Aceeași senzație am mai avut-o la fotbal când juca Franta cu o echipa africana.
Toți săracii lumii se trezesc din somn.Trebuia sa zici de India
Inca 3900 de ani si are si Romania o sansa
Fals. Complet fals. Si inca ceva….Tonul acestui articol este aproape rasist. Pacat, dl Buscu…
Oarecum da. Dar…dinastiile Tang, Zhong și Ming au fost opusul. Dezvoltare, comerț internațional (inclusiv oceanic), invenții nesfârșite. Nenorociți de manciureni (dinastia Qing) i-au dat în jos, faimosul secol de umilire (de la războaiele opiului pana în 1949). Apoi, Mao…revoluție culturală, marele salt înainte. Dragostea cu URSS s-a terminat însă pe vremea lui, muuuult înainte de înțeleptul Deng (vezi ciocnirile de pa Amur)
Excelent,excelent, si perfect adevarat. Ce rasism vede un ” comentator „, nu-mi dau seama. E crudul adevar.
Acum treizeci de ani se publica in Der Spiegel un articol care acoperea metodele prin care chinezii furau tot ce puteau fura din Germania. In minte mi-a ramas cum nemtii construiau o fabrica pe undeva prin China si cum au descoperit ca in partea cealalta a orasului se construia inca o fabrica, identica cu a lor. Dimineata aduceau muncitorii la Fab1 si dupa-amiaza ii incarcau in autobuze si-i duceau la Fab2. De atunci, lucrand in invatamant am vazut cum au impartit lumea in bucatele, fiecare colt de tara, fiecare universitate, specificata cu ce se putea fura de acolo. Mapping the world cu meticulozitate. Profesorii abia asteptau bani de cercetare, studenti chinezi harnici si motivati, conferinte sa se plimbe. Faima. Studenti si cercetatori care trebuiau musai sa se intoarca cativa ani in China. Apoi se intorceau, rasufland usurati in Vest.
O alta cultura, unde copiatul este ca respiratul: ca studenti nu puteau sa inteleaga de ce sa nu copiezez. La examene, proiecte, orice.
Problema a fost ca, desi se stia, de sus pana jos, desi fusesera avertizati, Vestul si Statele Unute au preferat banii castigati in China. Asa avem bogatii lumii de azi, Tesla, BMW, Volvo.
Pe ocidentali nu i-a fortat numeni sa faca fabrici in China, si sa investeasca in diferite tehnologii dar ei s-au dus accolo pentru ca mina de lucru era ieftina;desigur chinezii au profitat de acest lucru si au facut inovatii;daca occidentalii nu erau asa lacomi si faceau aceste investitii in tara lor de origine, acum nu mai acuzau China de furt tehnologic.Oricum , chinezii sunt muncitori , ceea ce occidentalii nu se prea pot lauda cu asa ceva.
Articolul in sine este prea critic la adresa Chinei si nu se ia in consideratie si lacomia occidentalilor ca Tesla, Volvo, Microsoft si multi altii;si sa nu uitam ca multe din materialele folosite in industria auto si in industria IT(metale rare) se gasesc in China.
Autorul articolului , nu spune nimic ca cei care au investit in China , de fapt i-au slugarit pe chinezi , platindu-le 10 -15 centi pe ora-in timp ce in tara lor nimeni nu ar fi lucrat pe asemenea plata.Chiar daca au copiat -sa nu zic furat-, au fost destul de abili ca au dezvoltat produse superioare -vezi masinile electrice care le-a depasit pe cele a lui Elon Musk-chiar el recunoscand acest lucru-