Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Marian Crișan: "Ce nu face un rocker pentru copilul lui?"

Zoom Marian Crișan: "Ce nu face un rocker pentru copilul lui?"

Din 22 februarie întră în cinematografe Rocker, noul film al regizorului Marian Crișan. Un motiv suficient de bun încît să-i punem omului cîteva întrebări despre sex, droguri, rock ‘n roll și Sișu.

Reporter: Deci, fă-ne un spoiler! Despre ce este vorba în film?

Marian Crișan: Un tătic care trăiește singur cu fiul lui. Are grijă de băiat, îi face de mâncare, calcă hainele, îi cumpăra droguri…, ce nu face un părinte pentru copilul lui?! În două cuvinte, filmul este despre un tătic rocker.

Rep.: Cum ți-a venit ideea asta, să amesteci roacherii de provincie cu drogații?

M.C.: A durat vreo patru ani să ajung la o formă finală a scenariului. Una care să îmi convină și să o duc mai departe spre finanțare și filmare.

Inițial scenariul era despre niște băieți de cartier, de București. Dar nu am reușit să termin scrierea scenariului deoarece aveam senzația că îmi lipsește ceva. Am ajuns într -un fel de înfundătura cu scenariul respectiv și m-am apucat de altul. De Morgen. A durat doi ani să termin Morgen. În timpul filmărilor la Morgen, la Salonta, la mine în oraș, m-am reîntîlnit cu niște prieteni mai vechi care au o trupă rock acolo. Trupa se numește Iguana Pe Fir, cîntă de prin anii ‘90 și au rămas la fel de anonimi pînă acum. Dar nu contează, ei continuă să cînte și să repete. Bine, ei nu se droghează cu heroină, dar au palincă în schimb. Deci faza cu drogurile nu vine de la ei, vine din cartier.

Revelația în rescrierea scenariului a venit însă după o întîlnire fugară cu un rocker bătrîn din orașul meu natal. Deși are vreo 50 de ani, rockerul ăsta m-a impresionat revăzîndu-l după mulți ani. Chipul lui, pletele, mustața, privirea. Pe vremuri, cînd eram eu pitic, în anii ‘80, el cînta alături de o trupă rock locală pe scena din parc. La 1 mai și 23 august. Cîntau coveruri Beatles și melodii rock ungurești la modă în vremea aia.

Acest personaj, al unui rocker care îmbătrînește, cred că a fost nucleul de la care a repornit scrierea scenariul care stă la baza filmului.

Rep.: Ai avut tricou cu “Eliberați-l pe Sișu”?

M.C.: Nu am avut. Cred că s-au vîndut bine la un moment dat. Nu știu dacă lumea citește însă mesajele de pe tricouri. Oricum, Sișu a fost eliberat, dar după aia din nou închis. Ne întîlneam destul de des la un moment dat, deoarece locuim în același cartier. Am și făcut un documentar despre o zi din viața lui Sișu. Se numește Luni. Nu prea s-a dat, pentru că are secvențe prea dure după gusturile unora.

Rep.: Din cîte-am înțeles, e mai greu pentru părinții lui Sișu decît pentru el însuși.

M.C.: Nu știu ce să zic. Am observat că părinții drogaților sînt dărîmați de problema copiilor. Întreaga lor viață se blochează și se concentrează pe problema copilului dependent. Toți banii, toate eforturile se îndreaptă spre salvarea copilului. Asta mi se pare dramatic și din punctul lor de vedere. De obicei filmele cu drogați sînt făcute din unghiul lor. Și, de obicei, tratarea subiectului e spectaculoasă, "cool" de genul “ce mișto e să te droghezi”. Am vrut să evit asta și am vrut să evit orice morală și intenție demonstrativ. Filmul îi observă pe tată și pe fiu la rece, camera rămîne la o anumită distanță, fiind martoră la momente din viața lor.

Rep.: Cum te-ai documentat pentru filmul ăsta?

M.C.: Filmarea documetarului cu Sișu m-a ajutat foarte mult deoarece am stat atunci mai multe zile și nopti cu anturajul lui , atît în momentele moarte de peste zi, cît și în momentele în care se injectau, iar timpul începea să curgă diferit, cel puțin pentru ei.

Am fost la mai multe întîlniri apoi cu dependenți în recuperare la centrul Teen Challenge. Am stat de vorbă cu dependenți de carieră, cu băieți care încercau să scape de droguri de ani de zile. Am încercat să descopar detalii despre viața lor, să înțeleg cît de cît motivațiile lor. Cred că lumea evită să discute problemele de genul ăsta încercînd să închidă ochii, făcîndu-le astfel să dispară. Doar că realitatea îi contrazice.

Rep.: Filmul are rock, are droguri, avem șanse să vedem și sex?

M.C.: Nu prea e cu sex. Știu că trebuia să mă gîndesc la asta mai bine pentru că sexul aduce public, nu? Dar pur și simplu pe durata filmărilor nu am observat nimic în zona asta între personaje. Cred că eram cu aparatul de filmare în altă parte în momentele alea. De aia mi-ar plăcea să filmez cu mai multe camere. Să pot filma situații în locuri diferite în același timp.

Rep.: Cu ce se mai droghează roacherii din provincie?

M.C.: Pe vremuri era un lipici pe care îl furau de la fabrica de mobilă. Acuma e ceva comun cu iarba cam peste tot. În rest, la Salonta băieții sunt axați mai mult pe alcool pot să zic. Palinca poate să fie destul de psihedelică dacă e făcuta cum trebuie.

Rep.: Ce cuprinde coloana sonoră?

M.C.: Pe coloana sonoră avem rock românesc de la Celelalte Cuvinte la Sarmalele Reci și Coma. Pe lîngă muzica asta care merge la casetofoane și winamp avem muzică cîntată de trupa din film. Pentru asta am folosit repertoriul trupei de care vă povesteam, Iguana Pe Fir. Unul din băieții din trupă joacă în film și împreună cu actorii au repetat și au reușit să formeze o trupă care cîntă pe bune pe ecran.

Rep.: Ai fumat vreodată iarbă? Ca tot omu’, în Vamă, un joint la malul mării…

M.C.: Am fumat. Nu mai țin minte dacă și în Vamă. Cred că mai mult decît locul contează oamenii cu care ești atunci cînd fumezi.

Rep.: Părinții tăi știu cu ce te ocupi?

M.C.: Au fost alături de mine de la început. Anul trecut, au fost cu noi la San Sebastian la festival cînd am arătat Rocker pentru prima dată.

Publicat în Cațavencii, nr. 6(84), 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta