Markó Béla: „Omul politic e un mare fricos“

Viceprim-ministrul României. Despre omul instantaneu al zilelor noastre. Feisbuchist, anonim. Fără amintiri. 

Nu camerelor de filmat

Reporter: Știți ce-aveți de făcut.

    Markó Béla: În ce sens?

Rep.: Să dați în Băsescu, cu regionalizarea lui.

    M.B.: Președintele a făcut o ofertă tentantă cu Covasna și Harghita. Soluția, în rest, nu-i acceptabilă; sînt uriașe și ineficiente regiunile create.

Rep.: Știți ce urmează: întrebarea cu bacalaureatul.

    M.B.: Nu poți să tragi șurubul deodată ca acum. Sînt de acord cu un control riguros, dar nu exa­gerarea acestui control prin camere de luat vederi. Și așa trăim ascultați, supravegheați. Nu cred că acești copii trebuie să plătească pentru imoralitatea părinților.

Rep.: Ați contribuit la această imoralitate?

    M.B.: Cu toții am contribuit. Ha-ha-ha. Acceptăm o serie de lucruri. Priviți discursul politic, vorbesc despre ceea ce cunosc, plin de promisiuni și minciuni, vot senin în Parlament pe legi controversate. Sîntem atît de jos ca moralitate încît pare un efort eroic pentru a arăta normalitatea. 

Rep.: Ce mai e omul acum, domnule Markó Béla?

    M.B.: Nu m-aș duce către astfel de profunzimi ontologice. În anii ’90 aveam scopuri romantice, să devenim europeni. Bun, am devenit. Și ce? Acum nu avem o stabilitate a valorilor. Chiar cred că facem pași în jos.

Ce-o fi cu Internetul și consumerismul?

Rep.: Avem laptop-uri, iPad-uri, feisbucuri.

    M.B.: E acolo anonimitatea omului modern pe net. Mă deranjează. Nu cred că poți scăpa de frustrări pe net. 

Rep.: Ce dar a primit omul? 

    M.B.: Oamenii au primit iluzia unei noi identități. E o falsă identitate. Nici nu știi dacă gîndește cum scrie. Internetul a dat iluzia că fiecare om e în centrul atenției. Iluzie. Omul are nevoie de scopuri, dincolo de trăirile acestea de moment. Eu m-am întors la poezie. Îmi găsesc un rost. Sînt dezamăgit de politică.

Rep.: De dumneavoastră?

    M.B.: Nu. Și dacă aș fi, nu v-aș spune.

Rep.: Ușurătatea omului modern e și păcatul lui: șopingul, consumerismul.

    M.B.: E dilema mea zilnică, dar nici nu mă pot eschiva. Azi nu se aruncă doar ce se strică, dar și ce s-a învechit de-o lună. Unchiul meu lua tot ce arunca  CFR-ul ca orice țăran gospodar. Erau șuruburi cît brațul meu. Odată m-am urcat în pod și i-am văzut șuruburile. Nu poți transfera astfel de obiceiuri, cînd lumea se schimbă. Nu mă pot împotrivi, mă voi trezi cu o groază de astfel de amintiri ca ale unchiului meu. 

Rep.: Ce e omul ajuns la putere?

    M.B.: Un mare fricos. Nu vrea să-și piardă puterea.