Mihaela Rădulescu: „Cărtărescu mă duce puţin mai sus“

Are bacalaureatul şi citeşte cărţi. Pentru o femeie care arată binişor şi care a făcut o meserie atît de frivolă în capul multora, a citi cărţile lui Paler, Cioran, Pleşu sau Cărtărescu pare o mondenitate, o im­po­si­bilitate tehnică şi un prilej bun de miştouri misogine pentru frustraţi.

Reporter: România n-a luat bacalaureatul. 

Mihaela Rădulescu: Urăsc ge­ne­ralizările – mulţi români au luat bacalaureatul, unii chiar cu nota maximă. Prefer să mă gîndesc la ei, e mult mai reconfortant şi mai convenabil, cînd ai şansa de a privi România din afara ei. 

Rep.: A contat Bac-ul în viaţă?

M.R.: Nu ştiu cît a contat bacalaureatul, dar ştiu că au contat şcoala, cartea, profesorii, felul în care mi-a plăcut să învăţ şi atunci, şi acum. N-am fost niciodată o ignorantă şi am încercat mereu să mă construiesc acumulînd, învăţînd, citind. Sigur, pentru o femeie care arată binişor şi care a făcut o meserie atît de frivolă în capul multora, a citi cărţile lui Paler, Cioran, Pleşu sau Cărtărescu pare o mondenitate, o imposibilitate tehnică şi un prilej bun de miştouri misogine pentru frustraţi, dar prefer ca ei să rîdă şi eu să citesc mai departe….

Rep.: Ce-ai învăţat tu din cărţi?

M.R.: Nu mi-am decupat citate de folosit în conversaţii publice, dar am „împrumutat“ felul de a fi al unor personaje, am gîndit ca altele, în situaţii asemănătoare, am plîns la poveşti de amor, mi-am compus vise şi dorinţe din cărţile la care am avut acces… Nu-l citesc pe Cărtărescu doar ca să fiu la zi cu „ultimul Cărtărescu“ apărut sezonul ăsta, ci pentru că-mi place, mă inspiră, mă duce puţin mai sus. Din cărţi învăţ despre o lume mai interesantă decît aia în care trăiesc, de cele mai multe ori. Din cărţi învăţ cuvinte cu înţelesuri mai frumoase decît cele pe care le aude urechea. 

Rep.: De ce mai scrii cînd lumea nu mai citeşte?

M.R.: Mai întîi, pentru că-mi place să scriu. Apoi, pentru că eu mi-am găsit cititorii – una dintre cărţile mele a trecut de 100.000 de cititori (Nişte răs­pun­suri). Iar gene­ralizezi – lumea la care vreau eu să mă raportez citeşte ce-i place, în ce se regăseşte, ce o energizează sau o scoate din contexte sociale insalubre. 

Rep.: De ce-n România valorile sînt jignite, nu există un dialog adevărat despre problemele serioase? 

M.R.: Pentru că au acces la microfon sau condei prea mulţi oameni fără valoare, fără conştiinţă, fără educaţie. Pentru că nu avem o legislaţie care să le facă dreptate celor jigniţi. Pentru că există un public – cel mai pro­babil cel fără bacalaureat şi care nu citeşte – avid de „lături“, de cuvinte vulgare, de şuturi în fundul femei­lor publice, de scuipaturi pe obrajii ma­me­lor cunoscute…

Rep.: Locuieşti departe de România, te-ai semidespărţit de TV. Te-a înţelepţit banu’, cartea sau lumea din ţară?

M.R.: Copilul meu m-a făcut să văd o altă cale. El nu merită netrebnicia cu care e tratată orice mamă publică din România, lui vreau să-i dau altă şansă, alt viitor, alte valori. M-am pus pe al doilea plan, am renunţat la multe, pentru el. Dacă revin să fac cîteva ediţii speciale la Antena 1 sau să prezint cîteva evenimente în România e pentru că vreau să mai cîştig nişte bani din munca mea.