Lume, lume, dacă vă grăbiți, mai prindeți patru zile de TIFF, cel mai important festival de film din România. Ce-i de văzut, gustat, savurat, testat ne-a spus chiar Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, care a testat vreo 600 de filme în interes de serviciu pentru ediția de anul acesta.
Reporter: Traversăm vremuri nasoale, iar presa cade-n cap. Cu festivalurile de film cum mai merge treaba? A fost un festival mai sărac decît de obicei privind bugetul?
Mihai Chirilov: Da, a fost pentru prima oară cînd TIFF-ul s-a confruntat de-adevăratelea cu criza. Tăierile de buget au fost aspre, am încercat să ne reconfigurăm din mers și să găsim soluții pentru a menține anvergura festivalului. Am redus numărul de filme (de la 190 la 155 de lungmetraje), dar nu neapărat din cauza banilor, ci pentru că multă lume s-a plîns că sînt mult prea multe filme în ofertă și că nu are cum să vadă tot ce și-ar dori – cu siguranță, încasările din bilete vîndute vor fi mai mici din această cauză. Am încercat să aducem cît mai mulți invitați din țară și din străinătate – aproape 800. Nu am renunțat la evenimentele și programele conexe pe care le-am lansat și construit începînd cu edițiile anterioare. Nici la proiecțiile complicate din punct de vedere logistic de la Castelul Banffy, nici la programele "Lets Go Digital", "Transilvania Talent Lab" sau "10 pentru film", nici la cotidianul festivalului, AperiTIFF.
Rep.: Prin ce e diferit festivalul asta de cel de anul trecut?
M.C.: Evident, filmele sînt altele. Țările invitate în secțiunea Focus sînt altele: Grecia și Slovacia. Secțiunea tematică e alta – ea se cheamă "Acesta este sfîrșitul" și conține 12 filme preocupate de ideea că cineva sau ceva se termină: lumea, viața, memoria, relațiile dintre oameni etc… Nu ne dăm peste cap să inventăm lucruri noi în fiecare an, ci mai degrabă să menținem sau să creștem programe inițiate în trecut.
Rep.: Ce ne recomanzi să vedem neapărat la TIFF?
M.C.: Ca de obicei, competiția rezervată regizorilor aflați la debut sau la al doilea film. Scurtmetrajele românești. Miniseriile de televiziune Penance și Carlos – e o ocazie unică de a le vedea pe marele ecran, în proiecții maraton. Filmele de pe ecranul gigantic din Piața Unirii. Gloria, regizat de un cîștigător al Trofeului Transilvania în 2007, chilianul Sebastian Lelio. Experimentul București, regizat de britanicul Tom Wilson. Și, nu în ultimul rînd, favoritul meu din întreaga selecție, filmul rusesc Me Too, al regizorului Alexei Balabanov.
Rep.: Care este Topul tău 5 filme din festival?
M.C.: Într-o ordine aleatoare: Me Too, Après mai, Gloria, The Act of Killing și The Specialist.
Rep.: Cîte filme ai văzut pentru ediția de anul ăsta?
M.C.: Dar cine a stat să le numere? Cu tot cu filmele înscrise și cu ce am văzut prin festivalurile la care am fost invitat în ultimul an, undeva pe la 600.
Rep.: Cam cît dormi în perioada festivalului și unde ai de gînd să bei?
M.C.: Între trei și șase ore, tun. Noroc că s-au inventat vitaminele și creioanele anti-cearcăn. Problema nu e unde am de gînd să beau, ci dacă o s-o fac. Și dacă beau, ce beau. Și cît beau… Dar cine mai are timp să-și pună astfel de întrebări insignifiante? Cînd te ia valul (și la TIFF se iscă uragane din senin), îți asumi și naufragiul. Probabil la Casa TIFF, în mare parte din timp, pentru că acolo am ocazia să stau la taclale cu invitații festivalului. Și la bistro Corso din Piața Unirii, unde au o limonadă cu ghimbir și chili absolut genială.
Rep.: Pe vremuri, varianta TIFF Sibiu era o copie mai mică a festivalului de la Cluj. Acum are alt profil, văd în program producții hollywoodiene. Ce se-ntîmplă, lumea din Sibiu nu vrea filme de artă?
M.C.: TIFF-ul – nici cel de la Sibiu, nici cel de la Cluj – nu se pune de-a curmezișul Hollywood-ului. Există filme hollywoodiene foarte bune, după cum există filme de artă proaste. TIFF-ul sibian, programat de colega mea Anca Grădinariu, are oricum un profil diferit de Cluj – selecția e preocupată de raportul dintre film și celelalte arte. Că sînt adaptări literare (cum sînt Viața lui Pi sau Cloud Atlas, inspirate de romane absolut extraordinare – aici e de precizat că în Sibiu nu mai există deloc cinematografe, deci recuperarea unor titluri hollywoodiene cu pedigree festivalier e mai mult decît salutară), documentare muzicale, filme despre artiști și artele vizuale, arhitectură, pictură, operă etc.
27 de vizualizări
