Cercetător savant la lettre
E mișto când faci un copil pentru că poți să te joci cu el. La început te poți juca la fel cum te joci cu un melc. În sensul că el nu are nici o reacție, iar tu pui mâna pe el cu atenție. Nu poți să te joci fotbal cu un bebeluș, mă rog, nu ești sadic să-l folosești ca minge. Nu e nici ca un câine încă. Încearcă să faci “Aport” cu un melc!… Tot tu te duci după minge sau după băț.
Când mai crește puțin și poate să meargă în patru labe, te joci mai mișto, te tăvălești cu el exact cum ai face-o cu un caniș. Și te mușcă la fel.
Și cam pe-aici se termină cu joaca, exact când ea ar trebui să înceapă, de fapt. Aici intervine maică-sa:
– Gata, copilul nostru trebuie să meargă la Harvard!
– Acuma?… Stai măcar să-i ștergem urmele astea de griș cu lapte de la bot. Îî, și cred că trebuie schimbat, că s-a căcat pe el când a auzit de Harvard.
– Are emoții, pentru că sunt examene grele și nu vrea s-o dezamăgească pe mama lui!
Și gata, adio jucărie, copilul începe drumul sinuos pe calea formării sale ca savant.
Dacă rupe o foaie, s-a terminat, trebuie să avem o discuție despre respect între oameni, despre toleranță, despre pensii private etc.
În timpul ăsta maică-sa se chinuie: caută studii de germană, că un bebeluș care se respectă trebuie să gângurească și-n alte limbi, face rate pentru pian și se înhăitează cu alte mame pentru niște cursuri de înot. Dar înot serios, să se dezvolte corpul și creierul, să i se deschidă noi orizonturi de-a vedea lumea.
Așa că, în câteva luni, fără copil – care e cu studenții lui de doi ani, au ore de sanscrită –, începi să te gândești din nou la sex: cine știe, poate pe-al doilea copil ți-l lasă ție, să faci din el cea mai performantă jucărie din câte au existat vreodată.
Cine-i mic, chiar dacă nu mai bea lăptic?
Așa este, femeile ar vrea ca progeniturile lor să se poarte ca niște adulți savanți. Dar oare bărbații ce vor? Ca să aflăm un răspuns, vă propun să intrăm pe furiș în camera de gardă a unui spital de urgență, la final de tură, când doi medici-bărbați fac schimb de informații profesionale:
– Cum a fost azi, coae? Ia zi: ce-ai avut tare?
– Mamă, mamă, dacă-ți zic, mori de oftică.
– Ai avut ceva mai tare decât ăla al meu de ieri, care-și înfipsese un cuțit în cap fiindcă i-a zis fii-su, de 3 ani, că n-are curaj să-și înfigă un cuțit în cap?
– Ceva mult mai tare.
– Ce? Zi odată, nu fi bulangiu.
– Unu’ care și-a rupt coloana încercând să mute statuia lu’ Mihai Viteazul de la Universitate, pe partea cealaltă a străzii.
– Bă, ej nebun? Da’ de ce s-o mute?
– L-au provocat ăia mici ai lui, doi gemeni blonzi, super-haioși.
– Mamă, ce bulan ai! Și? L-ai reparat?
– L-am trimis de urgență la neurochirurgie, că avea plesnite vreo două vertebre.
– Sper să-mi vină ceva mai mișto, ca să-ți bagi unghia-n gât mâine!
– Auzi? Da’ tu chiar crezi că nu putea fi mutată statuia aia?
– Băi, ba cred că se putea, da’ n-a fost fraieru’ în stare…
– Adevăru-i că era cam firav. Hai s-o mutăm noi, vrei?
– Mănânci, calule, ovăz? Cum să nu vreau? Numa’ că de-abia am intrat în tură…
– Hai că nu moare nimeni până te-ntorci.
– Biiiine, hai! Da’ merg așa, în halat, să știi.
Ați înțeles acum? Femeile vor ca bebelușii să se poarte ca niște adulți savanți, pentru că adulții savanți de sex masculin se poartă ca niște bebeluși.
Mihai – Simona 1-0