Mitrea, animalul politic cu mustăți

Mitrea este copilul pe care l-ar fi avut un șofer de “rabă” cu un profesor universitar submediocru.

În viața sa politică s-au încrucișat mirosul de benzină și ochelarii de intelectual, vorba șleampătă și tîlcul cu rază mică de acțiune.

I-a plăcut mereu să fie plin de povețe, o fire echilibrată, calmă, un om cumpătat. A intrat în PSD la fel cum a fost promovat: pur și simplu, a fost promovat într-un post unde cîștiga mai bine. A fost ministrul Transporturilor, adică șef peste transportul de bani de la bugetul de autostrăzi spre locuri din lumea asta unde autostrăzile au fost o problemă acum o sută de ani.

Mitrea e numele pe care îl poartă retard-ul nostru istoric. Mitrea e titlul unui documentar despre cele mai alunecoase personaje ale tranziției noastre. Și, foarte probabil, Mitrea e numele unor conturi de-aiurea în care stau stivuite în fișicuri speranțele infrastructurii românești.

Mitrea nu a clintit cu un milimetru destinul acestei țări. E un conservant mai bun decît sarea și poate să bată pasul pe loc mai elegant ca cel mai talentat dintre ratați. I-a plăcut să îi împace pe toți și, din cînd în cînd, obosit, să repete principiile goale de orice sens și bani ale democrației sociale pe care o clocea alături de celelalte fosile din PSD.

Aici se odihnește un munte de om pe un munte de bani – probabil că asta va sta scris pe piatra funerară a carierei sale politice.

S-a retras acum vreo două luni din viața politică și, probabil cu cîțiva ani înainte, din viața infracțională. A făcut un pas înapoi exact în brațele procurorilor. Dar, dacă vi-l amintiți vorbind în fața camerelor, a zis că e mai bine să se retragă, fiindcă – vezi, Doamne – nu se mai identifică de ceva vreme cu noua generație, fiindcă lumea nu mai e ca pe vremea lui, fiindcă totul, vai, prea a luat-o razna, iar el nu-și mai are nici un rost. Doi ani de închisoare pentru Mitrea echivalează cu un act de capitulare a DNA-ului în fața mafiei pesediste. Iată-i pe procurori ieșind cu un băț în vîrful căruia este agățată o batistă albă. Mitrea îi așteaptă, e împăciuitor și indulgent. Ia batista din băț, se șterge cu ea la nas, își aranjează mustața și dă un telefon la casa de vacanță: Vin într-un an, să fie făcut focul în șemineu!