O mai țineți minte pe Irina Loghin propunînd să-l arestăm pe RASDAQ, dacă a furat? Se întîmpla prin anul 2000, cînd ciocîrlia muzicii populare românești devenea parlamentar PRM. Anii au trecut, tehnologia a evoluat. Ne-am adaptat și noi. Nu mai vrem să spargem ușa indicilor bursieri cu berbecul pentru a-i încătușa. În schimb, ne-am aliat cu Inteligența Artificială. Nu constructiv, lucrînd cu ea și dîndu-i sarcini care implică și ceva inteligență naturală, ci învinuind-o și folosind-o ca scut. În termeni de pîrnaie, să ia faptele asupra ei.
Mecanismul e simplu. Primari filmați cu brăcinarii în vine care se năpustesc sub fustele subalternelor, oameni publici care se înregistrează spunînd lucruri imposibil de apărat, toți descoperă brusc cît de puternică e tehnologia. Și cum ea, încăpută pe mîna dușmanilor, îi poate discredita. Auzim din ce în ce mai des: „Nu-s eu ăla, e fake făcut cu AI!“. Și astfel, în cîteva secunde, tot ce era odată probă, dovadă, realitate devine un episod din Black Mirror. Pe principiul ăsta, la următorul flagrant DNA o să vedem cum suspectul le spune procurorilor că arestează o randare 3D și că el, de fapt, se află la biserică și împarte bunuri sărmanilor.
În timp ce rîdem de scuzele și situațiile penibile nou apărute, un pericol real se conturează: pierderea treptată a încrederii în tot ceea ce vedem și auzim. Dacă totul poate fi fals, nimic nu mai e adevărat. Dacă orice bagabont pretinde că a fost clonat cu AI și întîrzie sau împiedică o anchetă, atunci nici o înregistrare nu mai valorează mare lucru. E pe cale de dispariție și unul dintre puținele instrumente concrete prin care adevărul mai putea fi dovedit. Iar într-o lume în care realitatea devine opțională, primul care cîștigă e mincinosul. Iar oamenii, deja necăjiți, mulți dintre ei needucați, naivi și obosiți de scandaluri, conspirații și deepfake-uri reale, îl vor crede fără ezitare.
Ca orice unealtă, Inteligența Artificială devine periculoasă cînd e folosită greșit. Dacă ne obișnuim să-i punem în cîrcă tot mai multe mizerii, riscăm să ajungem într-o lume în care minciuna e mai credibilă decît imaginea, iar faptele sînt doar păreri. Adevărata întrebare nu e dacă o filmare e reală, ci cît de dispuși sîntem să credem adevărul cînd ni se arată în față. Iar pînă la proba contrarie, cel mai mare deepfake rămîne acela în care ne prefacem că nu știm ce vedem. Poate că la următoarele alegeri, fiecare candidat real și normal, care e cu gîndul doar la furat pentru el și pentru partid, va avea o dublură AI care să dea interviuri despre cît de nocivă este hoția pentru societate.
M.T.
36 de vizualizări
