Înainte de Euro 2016, cu toții ne așteptam că vom juca de tot rahatul. Exact asta s-a întâmplat. Nu a fost nici o surpriză.
Însă nu ai cum să nu speri, nu ai cum să nu te gândești că, într-un moment de fermecare, Prepeliță se va autodepăși, iar Raț ne va aminti de ce Mircea Lucescu l-a ținut atâția ani la Șahtior.
Și-apoi, bineînțeles, rușinea. De-aici, din partea asta a ecranului, lucrurile par altfel: de ce naiba nu le era rușine că sunt chiar atât de slabi?
Oricum ar fi fost, incredibilul s-a produs, de fapt, abia după eliminarea cu Albania, când Alina Gorghiu și Vasile Blaga au părut să vorbească prin Iordănescu și Burleanu.
Anghel Iordanescu, selecționer al reprezentativei României: „N-a fost o seară neagră. Dacă ne reproșăm ceva e că n-am reușit să marcăm. Nu pot fi supărat pe jucătorii noștri. Au atacat, și-au dorit. (…) Pentru noi a fost o performanță că am ajuns aici.”
Răzvan Burleanu, președinte FRF: „Trebuie să fim realiști și să înțelegem că această prezență la Campionatul European este o performanță”.
Știm foarte bine că nu era nevoie să zică nimeni nimic. Doar și pentru faptul că totul este atât de evident, atât de transparent: un fotbal construit de Mitică și Sandu, FRF și LPF, două organisme care niciodată nu au lucrat pentru fotbal. A fost o moarte sub ochii noștri, un fenomen lung și dureros, dar îl știam, îl vedeam.
Ar fi fost mai puțin surprinzător dacă Burleanu ar fi încercat să ne convingă de faptul că FC Voluntari este actuala campioană a Europei, iar Concordia Chiajna are tradiția lui Nottingham Forest.
Unde sunt scolile sportive de pe vremea socialismului? Vreti performante cu Becali, Pinalti, Dragomir pe post de profesori?