Neamțu

Urmînd modelul doamnei Eba, mai coapta PDL și-a injectat în buze niște Neamțu, în fese niște Papahagi, nu înainte însă de a-și aspira surplusurile de Udrea și Anastase. Ba zic unii că ar vrea să-și șteargă și amprentele, sau măcar să le facă uitate pe cele lăsate de guvernul Boc pe capota economiei.

Să te aliezi cu Mihail Neamțu în vederea unor alegeri, oricare ar fi ele, e ca și cum ai sta liniștit la gîndul că Stephan Hawking te va ajuta să cari un frigider pe scări pînă la etajul 8.

E adevărat însă că există o mare afinitate între Noua Republică și PDL. Doctrinar, partidul lui Neamțu se aseamănă foarte mult cu firmele fantomă care participau la licitații măsluite prin care PDL extrăgea bani de la bugetul de stat: o garsonieră, un angajat, o ștampilă.

Și totuși, ce transformare! Băiatul idealist care, în urma lecturilor din Eliade și Cioran, visa oameni verzi pe pereți și săruta înainte de culcare obrazul Căpitanului, a ajuns la vremea realismului politic cînd trebuie să pupe bucile unor colonei mai recenți și foarte extremiști cînd vine vorba de propriul ban, de multe ori confundat cu banul public.

Dar, cine știe, să nu fim nedrepți, poate că undeva înăuntru, acolo unde doar fluturii pe care i-a simțit în stomac cînd a intrat Monica peste el în baie își agită aripile, acest tînăr mai visează încă noaptea, sub cearșaf, zguduit de viziuni, la Legiunea Arhanghelului Mihail Neamțu.

Se spune că la nunta Ebei, mai spre dimineață, invitații chercheliți au început să-i strige: ”Neamțule, zi-o, bă, p-aia cu lovitura de stat! Sau p-aia cu Europa și justiția!” Asta e, pînă la urmă, soarta oricărui lăutar.