Uniunea Scriitorilor avea un colțișor de paradis, ascuns ochilor mulțimii, vila Paltinul B (actuala Zaharia Stancu), de la Neptun. Locurile era numai și numai pentru notabilități. Dar granzii se plictiseau cumplit la plajă și ne ofereau biletele cu dărnicie. Nouă, plevuștii. Așa am prins loc, ani de-a rîndul, în grup compact, alături de Agopian, T.T. Coșovei, Flămând, Ada Bittel și Toma Roman, Adina (Felina) Nicolescu, Irina Horea, Puiu Holban și mulți alții. În scurt timp (pînă se-nsera) puneam stăpînire pe vilă, pe personal și deschideam tripoul: whist, popa-prostu' sau șeptic. Erau partide epice, cu sticla de Murfatlar la picior, sau cu clondirele pe care numai ei, ardelenii, le puteau aduce. Da, sînt și ardelenii buni la ceva.
Eram, dintre toți, responsabil cu distratul copiilor. În timp ce familiile respirau sau fumau sub soarele iute, intram în mare, exact lîngă vila lui Ceaușescu, cu toată droaia, să-i învăț să înoate. Mă mîndresc că i-am adus pe linia de plutire pe toți. Pe toți, cu excepția lui Toma Roman junior, căruia apa i-a displăcut profund, încă de atunci. Părinții se simțeau datori, seara, să toarne-n mine ca-ntr-un spital. Ei bine, așa mare și tare cum eram, într-o zi mi-am pierdut băiatul, pe Bogdan. L-am căutat vreo oră la stabilopozi, la calea ferată, la gunoi. Gata, eram mort, era pierdut. Și, cînd colo, îl găsesc hăt, departe, la leagăne. Și ce face un tată fericit că și-a găsit odrasla? I-am tras o mamă de bătaie. Dar așa o mamă, că vila scriitorilor a amuțit, oripilată, iar discipolii mei cei mici au dispărut ca potîrnichile. În seara aia am băut singur. Eram mister Hyde.
Publicat în Cațavencii 10(88) 2013
Mda, daca erati in Norvegia, va lua Barnevernet copilul pentru ca l-ati caftanit.