Spiritul civic al unui București amorțit, mort. Noaptea, Nicușor Dan s-a trezit în apărarea Halei Matache, pusă acum jos de tiranul primar Oprescu.
Reporter: Hala Matache era o magherniță. Fără o personalitate arhitectonică distinctă. Doar că-s puține ca ea. De ce o aperi?
Nicușor Dan: Franța cîștigă anual din turism 70 de miliarde de euro, cît jumătate din PIB-ul României, 5% din PIB-ul Franței. Hala Matache este piața de lîngă gara centrală a orașului, piața care este primul lucru pe care îl vizitezi în orice oraș occidental unde ajungi cu trenul. Hala Matache și cartierul Berzei-Buzești aveau un potențial turistic mai mare decît zona Lipscani. Zona arăta rău, dar nu mai rău decît zona Lipscani acum zece ani și decît strada Plantelor acum 20 de ani. Hala Matache și Hala Traian sînt reprezentative pentru un mod de a construi în secolul XIX și pentru asta sînt monumente istorice. Toată lumea e mulțumită de cum arată acum Hala Traian. Mai important, Hala Matache e un loc prin care un milion de bucureșteni au trecut în ultimii 50 de ani. Să trăiești în oraș înseamnă să te identifici afectiv cu locurile lui simbolice. Asta face un oraș viu. Din păcate, actualul primar visează un oraș de mini-buncăre între care, deplasîndu-te, să nu te ameteci cu „pulimea”, cum îi place să spună. Mai grav, gruparea care conduce Universitatea de Arhitectură îi împărtășește această viziune, abandonată în Europa occidentală de 40 de ani.
Rep.: Epidemia indiferenței. De ce locuitorilor zonei nu le pasa?
N.D.: E util un scurt istoric. În 2010, Primăria anunță că începe lucrările. În octombrie 2010, înainte de orice demolare, am cerut la Tribunal anularea PUZ-ului. Primăria știa că o să piardă, pentru că nu avea avizele obligatorii de la Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării și Agenția de Mediu. Demolează repede 80 de case, scoțînd în stradă, iarna, 1.000 de oameni cu somație de evacuare de 72 de ore, ca să pună toată lumea în fața unui fapt împlinit. În aprilie 2011, cîștigăm la Tribunal și, în iunie 2011, Inspectoratul de Stat în Construcții oprește lucrările. Pe teren avem însă o imensă groapă. În iulie 2011, ajungem la o înțelegere cu Primăria și cu Ministerul Dezvoltării, în care stabilim că Primăria face șoseaua cu păstrarea Halei Matache. Inginerii lor fac schița șoselei, cu aceeași lățime, care are loc lîngă Hala Matache. În decembrie 2011, șantierul putea fi terminat. Primăria nu e în stare să termine lucrările și, pentru a-și scuza incompetența, dezinformează spunînd că nu a putut termina lucrările din cauza Halei Matache. Acesta este motivul demolării Halei, și aici intervine absurdul, o soluție care nu se justifică decît prin orgoliul bolnav al primarului este avizată de două ministere. Locuitorii zonei sînt victimele. Ei și-au văzut vecinii evacuați cu somație de 72 de ore, au fost nevoiți să-și închidă afacerile, au trăit în mizerie trei ani. Știu că Primăria este de vină. Însă nu mai suportă șantierul, știu că nu ONG-urile, ci Primăria are banii cu care poate închide șantierul și atunci susțin orice inițiativă care închide șantierul.
Rep.: Dictatura Oprescu și noaptea – de ce s-au aliat?
N.D.: Reflexul oricărui infractor.
Rep.: Cum de ceva ilegal întărește popularitatea lui Oprescu? Cum e poporul ce votează?
N.D.: Popularitatea este efectul unui uriaș ”efort” mediatic, la care mare parte din media este părtașă. Operatorii din turism sînt împotriva lui, taximetriștii sînt împotriva lui, cetățenii de lîngă Lacul Morii s-au constituit într-o asociație împotriva lui, la fel cei din Bucureștii Noi. N-a fost în stare să strîngă amărîții de cîini vagabonzi, și lucrurile astea le vezi doar în știri periferice. A anunțat alaltăieri că, prin privatizarea RADET, populația nu va mai plăti căldura, am calculat că pentru asta RADET ar trebui să producă cît PIB-ul României, n-a preluat aproape nimeni știrea. Aștept ziua în care va plesni gogoașa mediatică Oprescu.
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
