Nu contează dacă vrei croasant sau merdenea, contează că iar ne-am făcut de merde

Nu știm dacă Burebista a cucerit boii și tauriscii pentru că și triburile alea au proferat superioritatea croissant-ului asupra merdenelei sau pentru că refuzau să-l scrie croasant, așa cum prevăd normele unui neam puțin analfabet pe vremea aia. Și, tot la fel, nu știm dacă nu cumva războiul a fost un jihad al merdenelei pornit de geții numiți Apulii, foarte probabil niște mitocani veniți din Moldova în Transilvania. În orice caz, sîntem urmașii dacilor, pentru că am rămas la fel de primitivi și tribali.

Într-o lume civilizată, fie și doar pînă la retragerea aureliană, povestea s-ar fi rezumat cam așa: „Ia te uită, o non-problemă menită să arate care-s costoboci și care-s dobitoci! Hai să rîdem de ăia care-o iau în serios!”

Din fericire, civilizația romană n-a lăsat urme prea adînci în ființa națională. Tribul sucilor s-a simțit jignit și a ieșit în stradă să le arate viezurele celor din tribul burilor, acum probabil scris beurrilor, în onoarea untului franțuzesc. Pe justiție, pe guvernare, corupție, hoție, impostură sau trădare de țară era mai complicat de umplut strada, fiind concepte prea complexe pentru o uniune destrămată de triburi bune să priceapă decît brînză. Important e să privim imaginea de ansamblu: Loredana în curul gol împărțind merdenele. Un moț mai bun în vîrful unui scandal de căcat nici că se putea.