De când Vadim s-a dus să facă glume proaste și să se înjure cu îngerii căzuți, prin cazanele din iad, de când Funar e dat ca și dispărut, plecat să-i fugărească pe masonii daci care au construit tunelurile de sub podișul Transilvaniei, naționalismul găunos a rămas destul de slab reprezentat, mai ales în ceea ce privește pericolul maghiar. AUR nu intră pe teritoriul ăsta, căci au ales să se bată cu invadatorii multinaționaliști, nu se mai iau de bietul secui care își frăgezește cina sub șaua calului.
Dar nu este totul pierdut.
Absolvent al școlii ardelene de șmenuri și învârteli, clasa „turnător emerit Sorin Roșca Stănescu“, s-a ridicat printre noi un salvator adevărat, floarea Ardealului, mândria Clujului, cel mai dichisit fiu al Ocnei Mureș: Ioan Rareș Bogdan.
Băiat fin, care a citit patru-cinci biblioteci din Alexandria fără să-i folosească la nimic, Rareș este nu doar unul dintre marii gânditori ai PNL, ci și un naționalist cosmopolit, care-și soarbe cafeluța, cu degețelul mic ridicat regulamentar, la Café Central din Viena, dar numai și numai dacă nu-i este servită de vreun chelner ungur.
În calitatea sa dublă, de gânditor-strateg și de naționalist, Rareș și-a dat seama că rotativa guvernamentală aduce ce ea o mare oportunitate: scoaterea de la guvernare a pericolului maghiar. Adică, totuși, și-a zis el, ajunge. Prea mult UDMR strică. În definitiv, ăștia sunt la guvernare, aproape neîncetat, din 1996 încoace. Le-o fi ajuns și lor, poate vor să se odihnească. În plus, dacă PNL și-ar asuma scoaterea ungurilor de la guvernare, crede marele strateg cu papion, ar veni grămezi de voturi din Ardeal, voturi pe care PNL le pierde încet-încet.
În realitate, însă, Dickysitul nu este preocupat nici de voturi și nici de pericolul pierderii Transilvaniei. Alta e problema lui: ungurii au prea multe ministere doldora de bani, dar le lipsește strămoșescul obicei al împărțirii cu partenerii de coaliție. Sunt grămezi de bani la Dezvoltare, sunt bani foarte buni și la Mediu, mai ales din PNRR, iar boanghinele de miniștri n-au fost în stare să scrie niște ghiduri de finanțare clare, din care să reiasă că, din fiecare proiect pe PNRR, 20-30% ar trebui să se îndrepte, disciplinat, spre partidul care a făcut posibilă minunea, PNL pe numele său. Dacă nici asta nu este subminare a interesului național, atunci Rareș Bogdan nu mai știe ce este.
De aia, UDMR are puține opțiuni la îndemână: ori iese de la guvernare în șuturile și urletele dichisitului naționale, ori rămâne, dar învață de la urmașii răzeșilor cum se plătește corect tribut.
1 comentariu