Anca Dragu a vorbit despre recomandările FMI-ului pentru România. E ca și cum, simțindu-te puțin slăbit, te-ai duce la prima morgă și i-ai cere unui medic legist să-ți recomande și ție niște vitamine și niște suplimente alimentare.
Relația este destul de ciudată în acest moment. După dezastrul recomandărilor FMI din anii trecuți – austeritate și austeritate plus austeritate –, ministrul de Finanțe al României, oricare ar fi el, ar trebui să vorbească cu cei de la FMI de pe cartele PrePay, ca nu cumva să afle cineva că ai stat de vorbă cu inamicul.
Și de ce să vorbești de “recomandările FMI”? E ca și cum o bancă la care te-ai împrumutat și căreia i-ai plătit împrumutul te mai caută dup-aia să-ți recomande ce să faci cu banii. Hei, România, eu cred că ar fi bine să investești în pământ de flori!
România – i-au “recomandat” cei de la FMI Ancăi Dragu – nu ar trebui să renunțe la taxa pe stâlp de la 1 ianuarie 2017, argumentul nefiind altul decât acela pe care îl știm de atâția ani: încă nu e momentul unei relaxări fiscale!
Da, se poate vorbi de oportunitatea taxei pe stâlp, dar recomandarea “nerelaxării” venită din partea FMI este una standard. Are FMI-ul această slăbiciune pentru țări nerelaxate, pentru țări încordate…
Cu jumătate de gură, aia neschimonosită de birocrație, Anca Dragu acceptă totuși evidențele: “Avem încasări cu 6% mai mult decât programul pentru trimestrul I. Deci, la acest moment, încasările arată destul de bine”. Dar, totuși, ministrul nostru este educat în cultura fricii fiscale: trebuie să ieși tanda pe manda, să nu modifici naibii ceva, să strici, că dup-aia îți zboară toate cifrele și se duce dracului bilanțul contabil al țării. Și știți foarte bine ce se întâmplă când se bulește bilanțul: se taie salariile și mai mărim puțin TVA-ul.
Același cinism al cifrelor ni l-a aruncat în față Alina Gorghiu când ne-a explicat politicile de sporire a natalității: “Drama e că populația tânără, între 0 și 16 ani, înseamnă mai puțin decât populația peste 65 de ani în România. Motiv pentru care vorbim despre un sistem de sănătate care va fi din ce în ce mai greu de susținut, afectat de îmbătrânirea populației, vorbim de un sistem de pensii care și așa, spune statul român, e în colaps, nu știu cum va reuși să fie sustenabil în câțiva ani, d-apăi în 50 de ani”.
Trebuie deci să facem copii care să ne plătească pensiile. Nu înțeleg de ce nu ar fi mult mai corect ca aceia care au mai mulți copii și mai mulți nepoți să aibă și pensii mai mari. Hai, că e logic!
Așadar, cine nu are bătrâni să-și cumpere. Dar să o facă atunci când e prețul jos, ca să poată să-i vândă mai scump dup-aia. Altfel, rămâi cu ei pe stoc și trebuie să faci copii din care să le plătești pensiile.
