De cînd N. Manolescu are din nou ceva de împărțit cu ANI, în locul său dă comunicate și anunțuri o avocată. O anume Popescu. Pe site-ul USR. Scriitoare nu-i cetățeanca Popescu, dar pesemne că în mintea ei, dacă Ionel Teodoreanu, Delavrancea, plus alții mai recenți erau și avocați, de ce ea să nu se adreseze ca avocată scriitorilor în persoană, prin tastatura ei?
Tipa are anumite fixații, printre care și aceea că Uniunea Scriitorilor a fost înființată în anul 1949, de regimul comunist, ceea ce e o insultă la adresa scriitorilor și la adresa Uniunii din care fac ei parte. Adică actuala Uniune a început prin a fi o afacere comunistă, nu o asociație înființată în primii ani ai secolului 20, care a trecut prin mai multe transformări și care a avut ca președinți pe Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu pînă la decretul din 1949, prin care în mintea pomenitei avocate Popescu lua ființă Uniunea Scriitorilor. Ce se întîmplase, de fapt? Iată ce scrie, documentat, într-un istoric al Uniunii Scriitorilor, filiala din Timișoara a USR: „În 25 martie 1949 Societatea Scriitorilor Români fuzionează cu Societatea Autorilor Dramatici şi cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România. Astfel, ia fiinţă Uniunea Scriitorilor din România. Mihail Sadoveanu este ales preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor, iar Zaharia Stancu, preşedinte activ. Noua instituţie îşi constituie filiale la Cluj, Iaşi, Timişoara, Tîrgu Mureş, Braşov. Organizaţia dobîndeşte personalitate juridică prin Decretul 267/1949“.
Așadar actuala Uniune e continuatoarea Societății Scriitorilor Români, care căpătase personalitate juridică cu cîteva decenii înainte. Regimul comunist a procedat cu Societatea Scriitorilor la fel cum a făcut cu Academia Română cu un an înainte, cînd a desființat vechea Academie și a înființat Academia Republicii Populare Române, din care au dispărut peste o sută dintre academicieni, cei neagreați de statul comunist. În cazul însă al Uniunii Scriitorilor, noul regim nu și-a mai permis să desființeze nimic, ci a recunoscut prin decret fuzionarea SSR cu Societatea Autorilor Dramatici și cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România.
Or, sub președinția lui N. Manolescu, care nu e recunoscut ca președinte al Uniunii de nici un tribunal din această țară, ci doar pretinde că e, o avocată Popescu își permite să șteargă patru decenii din existența Uniunii și să-i facă dispăruți pe foștii ei președinți, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu. Avocata Popescu e liberă să-și închipuie orice la ea în cap, dar cum de i se permite să publice pe site-ul Uniunii Scriitorilor aceste murdării de extracție totalitară cu care masacrează istoria Uniunii?
2.118 vizualizări
