Trăiesc tot mai mult cu impresia că nu e atât de greu să înnebunești în ziua de azi, s-o iei razna de pe-o zi pe alta, dar mulți din jur să nu vadă, ba chiar să-ți ia interviuri.
E inexplicabil, după mintea mea, ce se întâmplă cu Pricopie de la SNSPA. Prima chestie care mi-a venit în minte a fost: a înnebunit.
Ce altceva să înțelegi când omul spune asta: „Candidatura mea este o ofertă lansată societății românești de a avea un președinte al viitorului, cinstit și puternic, matur și echilibrat, care poate încheia criza profundă de încredere pe care o traversăm“?
Bineînțeles, totul în contextul în care SNSPA l-a propus pe Trump la Premiul Nobel pentru Pace. Nu contează aici ce șanse are Trump sau că această propunere ar conta pentru premiu. Contează doar pentru noi, văzând în direct cum o ditamai instituția se aruncă în brațele demenței.
N-a adunat nici o semnătură, pentru că e un abuz numărul mare de semnături. Da, corect, e un abuz, dar e și o lege în același timp, iar în statul de drept, nu încălcăm legea, ci o schimbăm. Dar face toate acestea omul care se adresează mereu Curții Constituționale și are grijă să nu ne îmbolnăvim de extremism.
Mă rog, aș zice că acel Pricopie care mă interesează cu adevărat e cel care trebuia să plece din conducerea SNSPA după cazul Alfred Bulai.
2.013 vizualizări
Cu ultima chestie e clar ca s-a țăcănit.
Sorry, uitasem. Dacă dl în cauză (plus cg, plus pachidermul) conduc la solicitarea din ce în ce mai populară de a examina psihiatric doritorii de Cotroceni, pe cale de simetrie (și mult mai important) ar fi necesara-imperios-examinarea electoratului. Admitem sa voteze analfabeții (de aia sunt semnele pe buletinul de vot), dar nebunii ar trebui excluși. De tratat, doar cei violenți, nu există buget și pt ceilalți, ca ar fi nevoie de bani f mulți