Nu vă speriați, nu închideți, că nu am de gînd să fac și eu dreptate între nea Mihai și Mița Niculușca. Fiecare e liber să fie oricît de prost, dar are dreptul să se creadă mai deștept decît concurența / dujmanul și să aibă acel soi de inițiativă care-l înfățișează gol-goluț în piața publică.
Dar astea sînt fleacuri. Eu am descoperit altceva sub povestea cu unt și margarină. Sînt un consumator fără pretenții, îmi plac și merdenelele, și croasantele. Așa că, dacă tot am poftă, mă duc la Mega și iau unul, două, chit că s-au rumenit dintr-o cocă congelată. La Mega costă 2,35. La Kaufland sînt mai ieftine, da’ mai mici. După puterile fiecăruia. În schimb, dacă intru într-o brutărie particulară, prețul sare de la 9 la 16 lei Da, la Mița noastră. Lucrurile bune, se spune, nu-s ieftine, că e cu dichis, cu unt, cu timp și răbdarea – și toate astea costă. M-am și gîndit cît trebuie săă asude, să se chinuiască și să pigulească brutarii să scoată așa o minunăție. Te joci? Nu te joci cu munca omului.
Să traducem în euro. Ori sîntem europeni, ori nu mai sîntem? În traducere liberă sună așa: de la 1,80 la 3 euro. Cînd m-am mirat, într-una din brutăriile de care vorbesc, de dimensiunea prețului, meseriașul (sau comerciantul) s-a uitat la mine cu milă și a zis pe nas: „La Paris, să știți, costă 5 euro unul. Nu știu dacă ați auzit de celebrul Alain Ducasse, da, maestrul patiser. Așa că la noi e prea ieftin.”
Din nefericire pentru maestrul teoretician, nu și-a găsit mușteriul naiv. Mărturisesc oleacă rușinat că am bifat vreo trei vacanțe mititele în Franța, două chiar în Orașul Luminilor. Și acolo, minune dumnezeiască, un croasant costă între 1,2 și 1,5 euro. La brutăriile din tot Parisul. Și nu i-am văzut pe franțujii ăia stropșiți nemulțumiți că vînd sub prețul pieței românești. Mai mult, nici pe Coasta de Azur, blestematele delicatese nu vor să salte prețul. Minune și mai mare! O baghetă obișnuită, de 300 de grame, de aceeași greutate pe care o au pîinile de la Mega, dar nițel mai mici decît cele ale brutăriilor neaoșe, costă între 0,90 și 1,40 euro. Păi, aia de la Mega, Durum, scoasă din cuptor, costă 1,8 euro. Însă la brutăria mioritică particulară, o pîine de 800 de grame costă între 18 și 19 lei, adică 4,60-4,80 euro. Să mai spun că e prea scump, că e jaf și nesimțire? O spun.
Misterul e cu atît mai nepătruns cu cît salariile și chiriile plătite de boulangii franțuzi sînt cel puțin duble față de cele de la noi. Ce margarină bagă ei în croasantele cu unt, de-s mai accesibile la Paris, față de București? Și, dacă tot e să ne încontrăm, hai să dăm o raită prin super marketuri, unde totul e mai ieftin, de la dopuri și apă, pînă la cotlete, vinuri, brînzeturi și toate delicatesele. Păi, ori e ceva, ori vine de undeva. Așa că – și asta e concluzia mea – sub masca asta e „specialităților” și „specialiștilor” se ascunde o admirabilă lăcomie strămoșească.
Probabil pentru că, alături de guvernanți, și-au propus să scoată untul din noi.
1.505 vizualizări
Se verifica, l-am intrebat pe fiu’-meu care da, acum doi ani a facut concediul in Paris, chiar asta l-am intrebat, am si poze, daca a vizitat Eiffel-ul, daca a mancat croissant de la mama lui si bagheta, vizitat Louvre cu Madona si piramida de sticla, si toate alea.
Adica ceea ce se face normal in concediu, cazat la un hotel in centru 3 stele, fara termopane, se auzea tot de afara, si cand trecea bicicleta, Maitre a zis ca nu e voie de termopane in centru, pe motiv de monument istoric.
Si da, asa cum se face, n-au mai urcat Turnul pe motiv de aglomeratie si pierdere de timp, decat ca au luat de la toneta magneti de frigider pentru toti cei de acasa. Si mie un breloc, tot cu Eiffelu’.
Daca chiar trebuie, revin cu lista exacta, cat e croissantul, bagheta, etc. la Paris.
Bagheta frantuzeasca la supermache, 1.45lei promo, da’ eu intru pe inserat sa prind reducerea, 0.9lei, la care iau 3 bucati, sa fie acolo. Croissant iau cand merg cu bicicleta, sa am ceva dulce, o eugenie, napolitana, dupa 20 km de pedalat e bun pentru energie. Costa vreun leu, habar n-am, abia acum realizez ce e aia un croissant ca la Paris, dincolo era mai ieftin.
Productii record la grau panificabil calitate superioara si ni se baga pe gat la pret de specula aluat congelat, de import. Graul romanesc de calitate superioara pleaca la export, tot.
Din cate stiu aluatul congelat este in prezent 100% produs in Romania. Adus din Germania, Polonia, etc. ar costa prea mult transportul cu TIR-uri refrigerate.
Sunt destule fabrici in Romania noastra draga care produc croissante, baghete, placinte, foetaje la nivel de sute de tone pe zi, asa cum se vede si pe Discovery.
Se face in conditii de igiena deplina, cu inalta tehnologie, si chiar sunt delicioase de consumat cu incredere.
Si da, ghicesc ca este exact ca in reclame, graul panificabil este atent selectionat, daca nu se gaseste in tara la calitatea ceruta, normal, se aduce din Ucraina, pofta buna.
Și ce crezi?
S-a sinchisit Mița de Dâmbovița de ceea ce ai scris tu aici?
Dacă s-ar enerva ți-ar arăta direct ce are sub poale, ceva urât și tare, tare vânătă.
Așa e pe malul Dâmboviței, întreabă pe Manole , fost ministru al muncii.
Culegeți, fraților, ceea ce ați cultivat și ați ales treizeci și șase de ani.
Pe lângă Mița râde și ursarul de Haur!
Florine,
Eu propun o altă poreclă:
Merde_Nea_Nicu
Ai văzut cum seamănă cu apocalipticul, cum dă din mâini?