Între diorama cu Stalin zîmbindu-i tovarășului Zinoviev înainte să-l împuște, sacul de box cu cristale Swarovski și locul amenajat pentru selfie la bustul gol cu tigrul Aleksei Meseriev, se află, desigur, masa imensă. Sîntem o muscă siberiană intrată nu se știe cum în sala hărților de la Kremlin și îl vedem pe președintele Putin privind maldărul de documente. Sînt acolo nu numai conturile off-shore ale puternicilor lumii și nu numai stenogramele convorbirilor dintre ei, ci și filmulețele erotice în care joacă, după cheful și înclinațiile fiecăruia, acești bătrînei catolici și protestanți care țin în palme, ca pe un cărbune încins, ceea ce lumea numește democrație.
Vladimir Vladimirovici nu bea vodcă, dar nici nu are nevoie, căci simte căldura urcîndu-i prin vene doar gîndindu-se la Crimea. Ce pot face, de fapt, occidentalii? – se întreabă el, aruncînd cu baioneta în omulețul de huilă îmbrăcat în costumul unchiului Sam, primit cadou de la minerii din Donețk. Păi, au mai multe opțiuni, își răspunde președintele-premier și începe să răsfoiască notițele lui Edward Snowden.
Da, da, occidentalii ar putea să facă multe. Ar putea, de exemplu, să renunțe la toate capitalurile plasate în Rusia și la toate companiile petroliere care forează tundra și marea de la Baltică la Kamceatka. Ar putea să-i convingă pe neoconservatorii texani că e bine să piardă bani ca urmare a scumpirii petrolului. Ar putea să explice lupilor de pe Wall Street că e patriotic să renunțe la plasamentele rușilor. Ar putea spune industriei germane să nu mai exporte automobile sau șuruburi pe piața rusă, fiindcă astfel apără libertatea. Ar putea spune englezilor din City că minoritatea ucraineană din Crimeea e mai rentabilă ca oligarhii din Sankt Petersburg. Ar putea îndemna populația unei treimi din Europa să renunțe la gazul rusesc pe banii și pe tremuratul ei.
Firește, în loc să facă toate astea, Occidentul i-ar putea trimite la luptă pe Jack, pe Pierre, pe Paolo sau pe Klaus. Numai că Jack are o fermă în Iowa, Pierre are un bistrou în Marsilia, Paolo are o ipotecă la Milano, Klaus are un garaj la Ingolstadt. Ei sînt produsul avansat al unei societăți care îi prețuiește. Ideea de a pleca să-l împuște pe Boris într-o peninsulă din nordul Mării Negre și de a se întoarce acasă într-un coșciug li se pare tuturor proastă. Pe cînd Serghei are niște dușmani în Tiraspol, Alioșa are boală pe șeful bandei rivale, iar Vanea n-are nimic după care să regrete.
Lupta e cîștigată încă înainte de a începe, iar Vladimir Vladimirovici știe că lumea civilizată n-ar mai vrea să moară pentru democrație într-o stepă din Tartaria. NATO n-o să-și trimită nici portavioanele și nici diviziile, așa că pierderile Rusiei în acest război rămîn cei douăzeci de demnitari lăsați fără viză. Să cucerești Crimeea cu prețul unor pașapoarte – asta se cheamă geniu, își zice Vladimir Vladimirovici. Și, în timp ce marile democrații se frămîntă la telefon, țarul Olimpiadei de la Soci plonjează în piscina unde îl așteaptă orca dresată Irina Rodnina și medaliata cu aur la patinaj artistic.
155 de vizualizări
si tot ce au facut occidentalii pana acum, s-a intors impotriva lor. L-au dat jos pe Ianukovici si s-au trezit cu Crimeea luata de Putin. Nici daca s-ar fi inteles dinainte cu Putin nu se ajungea asa repede aici. Se pare ca serviciile secrete occidentale au pierdut meciul urat de tot in fata celor rusesti.