Hăt, demult, pînă cînd au explodat în presă stenogramele, stropind în jur cu căcat, lumea avea impresia că intelectualii şi rudele lor mai sărace, ziariştii, au obiceiul de a vorbi la telefon din vîrful buzelor. Tţ, tţ. Intelectualii sînt oameni cu cap, care cunosc temeinic toate cuvintele suculente ale limbii române şi mînuiesc organele cu priceperea unui birjar.
Oricine ar avea imprudenţa să le-asculte discuţia „fină“, dar neprotocolară, s-ar îngrozi de cantitatea şi calitatea înjurăturilor şi ar ajunge la concluzia că, da, intelectualii sînt oameni, dar muritori ca pulimea. Asta n-a scutit publicul să intre într-o fundătură axiologică: „Păi, dacă şi «ei», zeii vorbitului şi gînditului din scumpa noastră ţară, sînt atît de spurcaţi la gură, unde ne ducem noi, domnule?“.
Cam aşa s-a întîmplat şi cu scandalosul interviu acordat de venerabilul Neagu Djuvara României TV. Ieşit în parc, la o şuetă cu Paula Rusu, orbit de soarele primăvăratic, istoricul a uitat, pur şi simplu, că dă un interviu şi a zis pe şleau ceea ce cred pe ascuns cei mai mulţi liberali. Că „Gigi Becali e un primitiv […] cretin“, Băsescu, „o personalitate bizară […] cu bube-n cap“, Victor Ponta, „un plagiator […] scopit“, Ion Iliescu „un criminal“ iar Dan Diaconescu „un şantajist [care] ar merita judecat“. Luat de val, dl Djuvara s-a avîntat tinereşte în luptă şi şi-a dezlegat limba ascuţită. Nimeni nu i-a şoptit: „Maestre, sîntem la televizor.“ Ar fi spus, poate, aceleaşi lucruri, dar cu alte cuvinte, care să sune adînc în capul publicului. N-a fost aşa şi vorba pe unde-a ieşit mai bine să fi tuşit.
Publicat în Cațavencii, nr 45, 14-20 noiembrie 2012
