Ludovic Orban lucrează la propria statuie. Cu o bere alături, cu altele la rece, cu chiștocul în colțul gurii, omul are răbdare de bujutier și travaliu de alergător kenyan. Zi de zi îi amintește țării teribila victorie a PNL, epica luptă de la București, atacul împotriva baronilor care poate fi egalat ca amploare doar de luptele cu dragoni din Game of Thrones. PNL are mai puțini șefi de CJ, mai puține primării, dar Orban a câștigat, PNL a câștigat, a avut cel mai mare scor de la Brătieni încoace, iar președintele partidului vrea să ne convingă de amploarea luptei, de enormitatea conflagrației electorale. Numai că asta nu s-a văzut nicăieri. A fost o luptă a blaturilor, a traseismelor în care, ici-colo, s-a stins câte un baron pesedist pe care istoria îl scuipase deja pe jumătate din calcule.
Clotilde Armand, la sectorul 1, a trăit din plin lupta post-electorală cu fostul Tudorache. Cu o română invadată de franceză, cu o mimică antrenată de spiritul lui Puiu Călinescu, Clotilde Armand a exclamat, pătrunsă și ea de eroismul confruntării: Am învins, matematica a învins!
Cred că PNL ar trebui să se concentreze mai mult pe faptul că PSD nu a pierdut decât pe placa asta cu victoria dreptei. Nu mai zic de faptul că victoria PNL nu poate fi tot aia cu victoria USR-PLUS și că victoria USR-PLUS, dacă va fi să fie, va fi împotriva liberalilor. Însă, dincolo de asta, PSD și-a luat bătăi mai mari. PSD a fost lăsat în șanț în miez de noapte, declarat mort a doua zi, iar peste patru ani venea să câștige localele și generalele fluierând.
Va fi distractiv când Orban, cocoțat pe soclu, va vedea ceva din dezastrul guvernării PNL, noul inamic în persoana USR-PLUS la orizont și, cu ajutorul divinității, câteva dosare pentru achiziții rostogolindu-se spre Palatul Victoria.
