Orice om are dreptul să se răzgândească. E atât de uman ca, peste niște ani, lucruri pe care le crezi azi să nu ți se mai pară exigențe atât de evidente. Faptul că lui Moise Guran, în 2015, i se părea de neacceptat ca un jurnalist să intre în politică, iar acum a intrat în politică mi se pare nimic. Când încep să ți se pară dezirabile nu știu ce nazisme și rasisme, atunci e o problemă. Sunt răzgândiri care nu se fac.
Dar că oamenii se mai schimbă, asta nu e doar în unele cazuri ceva dramatic. Până la urmă, suntem exasperați că mulți tâmpiți refuză schimbarea.
Mai nasoale, la Moise Guran, sunt lucrurile asupra cărora nu s-a răzgândit.
Nu poți să ții predici despre darea în plată în timp ce deasupra ta aruncă Banca Transilvania cu bani ca interlopii peste Adi Minune. Cum să nu fii trompeta biznisului cu orice preț când, pentru tine, presă înseamnă contracte cu multinaționale și bănci? Cum să spui că faci presă? Ești cel puțin câinele de pază al intereselor biznisului. Amestecul dintre jurnalism și politic mi se pare infinit mai inocent decât amestecul jurnalismului cu biznisul.
E cumva halucinant că am ajuns să facem dezbateri la nivel național dacă e firesc ca un jurnlist să ofere consultanță unui partid fără să-și anunțe publicul. Dacă e firesc ca un jurnalist să consilieze un partid și, în același timp, să modereze o confruntare electorală. Părem cu toții tâmpiți. Ar fi bine să ne răzgândim cât mai mulți în privința acestor meditații ridicole. Nu e nimic confuz, nu e nimic de analizat.
Moise Guran spune: „N-am considerat că este un conflict de interese dacă lucrez cu ei și, din toamna lui 2018, am lucrat cu ei la programe, separat, și cu USR, și cu PLUS”. E asemeni primarului care a violat două fete minore în sediul Primăriei: el considera că e OK.
Ca politician, Moise Guran are de-acum datoria de a înțelege România și de a-i înțelege și pe români. Să spunem că mai are o șansă, după ce a ratat ca jurnalist. De aceea, e amuzant să aflăm că Moise Guran, de-o vreme, trăiește ceva mai modest: „Câștigurile mele din presă au ajuns și la 200.000 de euro pe an și în mod conștient mi le-am înjumătățit când am plecat din televiziune pentru că m-am antrenat să trăiesc cu nevoi puține”.
Încă un martir pe care nu-l merităm, încă unul care se sacrifică pentru noi.
Guran=un dobitoc sinistru, tupeul si prostia il recomanda pentru cariera de politician.
80.000 pe luna cistig ? modest,foarte modest !