Dacă e să fim sinceri cu noi, ca nație, ar fi cazul să recunoaștem faptul că ne lipsește perseverență într-un mare și supărător fel. Și nu e ca și cum nu am avea suficiente exemple care să ateste faptul că insistența este cheia spre reușită. Simona Halep a devenit numărul unu în tenisul feminin după ani de bătut la ușile succesului. Naționala de fotbal trage de ani buni ca să fim cu adevărat ciuca bătăilor și se pare că într-acolo mergem. PSD-ul izbește țara în gard tot a doua zi, cu insistența cu care gospodinele învârt în maioneză și pare că o să-i și iasă planul. Deci se poate. Eh, și mai avem exemplul de la Bistrița, unde Primăria municipiului vrea iarnă și vrea stațiune de schi. Și face, frate. Nu există zăpadă? Primăria a scos bani din bancă și a făcut pârtie. Zăpada s-a încăpățânat să nu vină? Primăria a mai alocat bani pentru încă o pârtie, mai mică, ce va costa 130.000 de lei.
Problema cu primarii veșnici e că votul le permite să își pună în aplicare toate ideile idioate. În 2008, când primarul bistrițean Ovidiu Crețu promitea că face în municipiu o stațiune de schi, nimeni nu l-a crezut, pentru că nu era ca și cum plăcile tectonice ar fi avut timp să nască un munte în mandatul primarului. Dar omul a avut timp, iar după aproape zece ani și după un împrumut bancar de șapte milioane de euro, pe un deal de cel mult 500 de metri, lângă oraș, există pârtie. Zăpadă? Nu există și iarna trecută nu s-a mai schiat, dar autoritățile insistă: pentru că pârtia de nici o mie de metri lungime e posibil să intimideze sportivii, dar mai ales norii de zăpadă, lângă pârtia principală se va naște o nouă pârtie, mai mică.
Obiectivul de investiții este necesar pentru “realizarea unei variante ocolitoare a porțiunii dificile a pârtiei existente, care să fie ușor accesibilă începătorilor”, scrie pe site-ul Primăriei, care anunță că investiția va costa aproximativ 130.000 de lei, bani care intră în chestiuni birocratice cum ar fi scoaterea terenului din circuitul forestier. Altfel, să vină zăpada.
Vine Crețu, seamănă panică,
Bărbierește lumea botanică,
Taie panglici, retează burice
Țaca-țac, parcă joacă popice.
Sprinten ca cucu la sânziene
Spurcă și parcuri și arteziene,
Pune pârtii pe dealul de tină,
Duce ninsoarea peste colină.
Copil teribil cu farse ghidușe
Plasează prin ringuri, țepușe
Și-n inima urbei marele cort
Unde, Bălane, veacul e mort,
Iar dacă vede că tu nu judeci,
Ovi suflă potcoave de pureci
Și-ți trage podul acvaprostirii,
Precum purcelul răspovestirii
Crescut cu lapte, coji și tărâțe,
Montează singur opt veverițe
Aplaudat de… preaprefăcuții
Care plimbă la Bistrița struții.