Gloria de astăzi: apărătoarea lui Nicu Ceaușescu, a maidanezului Bosquito, a profesorului "de sex" de la Liceul “Monnet”, a Gigiului Becali. În schimbul serviciilor, succes mediatic. Pe vremuri, glorie: turnătoare la Securitate a prietenilor săi. În schimb, gladiole, vază flori, sticle de vin.
Reporter:Sănătoasă, voinică?
Paula Iacob:Nu mă plîng, dragă, nu mă plîng! Mă doare un pic spatele, mă mișc mai greu, am și eu o vîrstă…
Rep.:„Informatoareo, turnătoareo!” nu vă strigă nimeni?
P.I.: Vezi tu, dragă, cine să strige? Mulți au murit, alții n-au dinți în gură. De ce pierzi timpul cu prostii, dragă, chiar prostii sînt, să știi. Mă vedeți pe mine că omor pe cineva? Eu am salvat suflete, dragă, am salvat suflete pierdute, pe care societatea le omora, asta nu vedeți?
Rep.:„Am cheltuit 293 lei, după cum urmează: 1 vază flori – 195 lei, 9 fire gladiole – 54 lei, 1 tort – 44 lei = 293 lei", declara securistul.
P.I.: Eu n-am primit decît vaza. Se spune că mi-a dat vin. Eu nu beau, dragă, vin, ce să fac eu cu vinul? Nu beau alcool, se știe!
Rep.: Ați fost turnătoare.
P.I.:Am colaborat cu Serviciile, să știi că în orice stat Serviciile recrutează oameni, și nu orice oameni, ca să facă față unui atac al dușmanilor. Nu orice oameni sînt luați în acest serviciu, este un serviciu patriotic.
Rep.: Spuneți-mi și mie, cum se întîmpla? Mergeați la Tyllo Anca, vara dvs., nu?
P.I.: Eh, săraca Anca, ce amintiri frumoase am cu ea! Cît de bine gătea! Ce bine mă primea! Era un om deosebit, un suflet.
Rep.: Și dvs. o turnați, nu?
P.I.: Dar de ce să spunem așa?
Rep.: Din dosar rezultă că ați spus totul despre ea, chiar și intimitățile, că se vedea cu iubitul ei, unde se regulau, de cîte ori…
P.I.:Vulgaritatea nu-mi place, domnule, nu face bine unei generații tinere.
Rep.: Doamnă Paula Iacob, adevărul este acesta, dovezile există.
P.I.:Ce femeie era Anca! Mergeam la ea, mă primea deosebit.
Rep.:Și cum o turnați?
P.I.: Dragă, nu vorbesc de turnătorie, să știți, ce să spun eu? Nu înțelegeți, vorbeam cu Anca ce să scriu și eu scriam.
Rep.: Adică ea știa că o turnați și era de acord.
P.I.: Dragă, așa se făcea lucrurile pe vremea aia! Era vara și prietena mea.
Rep.: Nu-nțeleg, ea era de acord să spuneți cu cine face amor și supărările amorezului și ce mașină și-a tras ăla din șpăgi?
P.I.: Dragă, erau niște vremuri… tot se afla, Securitatea știa. Ei mă întrebau și eu răspundeam. Nu se pune astăzi că eu l-am salvat pe Nicu Ceaușescu, pe Mădălina Manole, pe atîtea suflete pierdute din fața unei Justiții oarbe. Voi, tinerii, vreți să condamnați, dar, atenție, nu aveți timp să înțelegeți sufletele! Ce știi, dragă, despre comuniști? V-au spălat creerele capitaliștii ăștia!
Rep.:V-ați turnat prietenii.
P.I.:Era război, nu înțelegi, dragă, nimic.
