Ponta pare azi o ființă incapabilă să facă ceva legal. Încercarea de a scăpa de titlul de doctor aproape că-ți stîrnește milă. Omul acesta și dacă i-ar înapoia unei băbuțe niște bani – bani pe care băbuța i-a scăpat pe stradă în fața lui – ar face-o cît se poate de penal. I-ar da în cap bietei femei și abia apoi i-ar pune banii în portofel, cît timp ea zace inconștientă pe trotuar. Sau ar angaja niște băieți de-ai lui Ghiță care s-o imobilizeze, sau ar crea o majoritate parlamentară care să… care să “ceva” foarte ilegal prin care să-i returneze banii.
Dacă ilegalitatea ar fi legală, cu siguranță Ponta ar născoci alte metode, ilegale, de-a o înfăptui.
Campania de curățare a imaginii începută cu excluderea lui Ghiță și de condamnare a comunismului în PSD continuă la fel cum a început: degeaba te speli în fiecare zi, dacă nu mai schimbi și apa din cînd în cînd. E vorba de el, dar nu-și dă seama și nu-și va da vreodată.
Cel mai simplu ar fi, dacă vrea să uite lumea de plagiat, să comită o crimă. Pare singurul mod în care Ponta înțelege să se raporteze etic.
În continuare, tot ce pricepe din politica de stînga este promisiunea unei creșteri a pensiei cu 5%.
De cealaltă parte, Iohannis are atitudinea pe care o vezi la cîștigătoarele concursului Miss America. Face turnee de imagine: mîngîie pe căpușor un dihor bolnav de reumatism, dă un iPad unei bătrîne care trăiește în canale, înfundă Internetul cu poze, de-a ajuns să-i inunde pe vecinii de dedesubt.
Dar cu ce-a fost mai profund discursul lui Iohannis din campanie față de cel al unei concurente la frumusețe? Vrea ca oamenii să aibă locuri de muncă. Nu, nimic, în schimb, despre impozitarea muncii.
Taxarea proprietății? Proprietatea e sfîntă și tot ce putem face este să-i mozolim moaștele.
Vrea ca oamenii, în general, și aleșii, în special, să nu mai fure. Mda, iată o idee! Cui naiba i-a mai dat prin cap o asemenea reformă în societate? O să vedeți, băiatul ăsta va revoluționa lumea.
Vrea o Românie normală. Nici nu știi dacă să te consideri jignit. De parcă în fiecare săptămînă noi, mahalaua ineptă, am ieșit în stradă și am urlat pentru o Românie anormală. De parcă noi, demenți cum sîntem, am scris petiții, am pichetat Guvernul și Cotroceniul în toată această vreme cerînd o Românie din care să nu se înțeleagă nimic.
Nu doar că între timp popularitatea, încrederea, speranța în Iohannis au crescut, dar a apărut și o fărîmă de paranoia. Citești că poporul poate nu e pregătit pentru ceea ce propune Iohannis. Vezi mecle docente în ale democrației demolate de langoare: se poate ridica oare românul la exigențele lui Iohannis? E românul pregătit pentru reforma educației propusă de Iohannis? Da, reforma aia care a fost spusă în cinci fraze într-un interviu din Germania și care seamănă izbitor cu reforma propusă de Abramburica.
În acest timp, Iohannis se plimbă cu Facebook-ul prin presă. O lectică de comentarii și adulatori îl plimbă ca pe-un consul roman. Vedem o presă paralizată care nu face altceva decît să preia status-uri și interviuri din “Turnul sfatului”. Apropo, “Turnul sfatului” este ceva din Sibiu, un loc unde merge președintele nostru cînd vrea să vorbească.
Sînt și cei care spun că Iohannis încă nu a făcut nimic. A făcut destule: numirea lui Mihalache și a doamnei Niculescu Stan și Bran – un interesat și-o aiurită care bălmăjește liicenisme –, numirea lui MRU și înfigerea Alinei Gorghiu în orgoliul PNL. Nimic însă despre toate acestea, nici un cuvînt. În schimb, am aflat de la Iohannis că e foarte interesat de biserici și că de-abia așteaptă să se închine pe la toate cultele.
Nu ar fi de mirare ca unii să înceapă, din senin, să vorbească în spațiul public și despre realizările lui Iohannis. Da, așa, ca o realitate paralelă. Ce contează? Dacă vorbim despre ele, înseamnă că există, nu?
