Războiul intern din PSD nu mai e de mult o expresie favorită a presei, ci o realitate abisală a partidului. Comitetul Executiv Național de miercuri nu e doar o ședință cu liderii din teritoriu, ci e o confruntare între clanul premierului Ponta și cîteva voci răzlețe. Gruparea Ponta-Sârbu-Oprea vrea s-o impună pe insipida femeie cu cască de păr Rovana Plumb și să exercite cu continuitate puterea ca și pînă acum. Jocul dublu al lui Oprea a avut scopul să deruteze adversarii și, construind premisa falsă a unei trădări, să-i identifice pe cei care s-ar poziționa contra lui Ponta. Acum troica Ponta-Sârbu-Oprea e refăcută și își cunoaște dușmanii. Ei i se alătură nașul George Maior, care nu se dă plecat în America pînă nu se lămurește cum rămîne cu finul Victor.
La tron mai visează Cătălin Ivan, Valeriu Zgonea și Șerban Nicolae, însă toți o fac cu jumătate de gură, nemulțumiți de dominația clanului Ponta, dar lipsiți de curaj și de susținere ca să întreprindă altceva decît o supunere silită. Singura candidatură cu sorți de izbîndă în încercarea de a răsturna rezultatul deja previzibil e a lui Liviu Dragnea.
Dragnea e susținut de o mare parte a teritoriului, e recunoscut ca lider capabil și ascultat, dar e tras în jos de condamnarea cu suspendare în procesul referendumului. În interiorul partidului, condamnarea e mai degrabă privită cu simpatie și recunoștință, ea fiind motivul pentru care mulți pesediști sînt azi ba primari, ba parlamentari, dar în exterior, în sălile Înaltei Curți, unde se judecă recursul, condamnarea e mai degrabă o invitație.
Fără ea, Dragnea ar fi avut partidul în palmă, dar așa, se vede nevoit să lupte cu puternica alianță a premierului. Principala armă a grupării Ponta e Oprea, care șantajează cu predarea guvernării la PNL, după ce el însuși s-a predat la Iohannis.
Dragnea zice că nu se teme de Plumb, dar anumite instituții de forță au demonstrat că se poate muri politic și din alte cauze.
