Fără politică, intelectualul românesc ar fi mut ca o lebădă. Doar în sinergia faptelor îşi dă el adevărata măsură, ocupînd cu cinste şi onor postul de propagandist oficial.
Traian Ungureanu e stăpînul verbului ochios. Toată lumea ştie ce-i poate verbul, mai puţină lume, ce vrea muşchiul. TRU e mielul turbat care suge la două oi. Cea mai strălucită realizare e faptul că a scris la ziarul mogulului celui rău, încasînd banii de la odiosul, dar, în paralel, şi de la partid. Surprins cu ugerul bănos în bot, TRU a fost dat afară pentru flagrantă necinste profesională. Dar, pentru sacrificiul jurnalistic, a fost răsplătit cu un post de europarlamentar.
Nici Mesia nu s-a lăsat mai prejos… Cum care Mesia? Trei iniţiale magice are-n nume MRU, singurul intelectual urcat vreodată în jilţul de prim-ministru. Înainte de a-şi face baia ritualică de ungureni, Mihai Răzvan fusese ministru de Externe. În această calitate, cu numai o zi înainte de a părăsi funcţia, şi-a asigurat un post gras, acordîndu-şi o remuneraţie sporită de trei ori. Dar cred că greşesc, nu era remuneraţie, ci renumeraţie, aşa de bine foşnea în buzunar.
În sfîrşit, nici Prîslea cel pizdos la datorie, Mihail Neamţu, nu s-a lăsat mai prejos. Visul acestui tînăr Coriolan Drăg… a fost, este şi va fi o Românie cinstită şi competentă ca soarele sfînt de pe cer. În această calitate a ocupat, în IICCMEER-ul lui Vladimir Tismăneanu, un binecuvîntat de Dumnezeu post de expert. Expert în ce? În teologie, că numai cu crucea şi fascia poţi să alungi Satana bolşevică.
Iar idolul nemărturisit al celor trei fraţi pătaţi e cinstea românească. Să fie într-un ceas bun!
