Mircea Diaconu a fost planul de rezervă al PSD încă din vremea în care candidatura lui Liviu Dragnea la președinție amenința să ducă PSD sub 10%. Ideea, născută din frica lui Dragnea de a pierde puterea dacă numește un alt candidat la președinție din interiorul PSD, a fost ținută la sertar pînă cînd puciștii din 2018 au fugit la Victor Ponta cu tot cu sertarul.
Diaconu urma să fie pus să candideze independent, să umble cu Aro prin țară și să se propună „un președinte pentru toți românii”, dar să fie sprijinit din umbră, cu sfaturi și logistică, de PSD. Cînd sondajele ar fi indicat că Dragnea nu poate trece de 10% cu toată scremerea organizațiilor din teritoriu, PSD trebuia să invite toate „forțele de stînga” să își unească votul pentru Diaconu. Numai că Dragnea a fost doborît de artileria politică a socotelilor neîncheiate, iar de Diaconu nu și-a amintit nimeni, fiindcă cercul inițiaților fugise la inamic.
Acolo, cînd Ponta a rămas în criză de idei, dezertorii au scos sulurile cu planul Diaconu. Dar, așa cum spionii ruși furau doar schițele avioanelor americane, fără să fure și fișa tehnologică, puciștii scăpaseră din vedere valiza cu instrucțiunile de folosire. Așa că Diaconu a fost aruncat în luptă contaminat de alăturarea prematură a partidelor Pro România și ALDE, fără aura de independent care i-ar fi adus voturi din afara bazinului stîngii.
Cu toate astea, valoarea lui Diaconu la intenția de vot e azi la nivelul candidatului PSD Viorica Dăncilă și, se pare, peste cota lui Dan Barna. Ceea ce arată că, dacă era folosit în conformitate cu planul inițial, Diaconu intra sigur în turul doi. Simulările pe turul doi îl dau pe el adversarul cel mai strîns al lui Klaus Iohannis, ceea ce înseamnă că ideea condamnatului Dragnea de a-i smulge președinția lui Iohannis cu un outsider nu era tocmai o prostie. Că n-a mai avut timp s-o aplice sau că nu și-a putut învinge lăcomia politică rămîne să stabilească interviurile de după eliberare. Pînă una-alta, Diaconu, așa haotic și incoerent cum se prezintă, cu o reputație în lumea teatrului de om egoist și duplicitar, are un potențial de surpriză pe care, dacă ar avea minte, PSD, Pro România și ALDE ar putea să parieze la comun.
