Singura promisiune de care s-a ținut Ciucă: să demisioneze. Iar asta doar pentru că a fost o promisiune făcută unui alt mincinos: PSD. Pe 26 mai, Ciucă spunea: „Astăzi ar fi trebuit să-mi depun mandatul în condițiile în care situația se menținea la un anumit echilibru. […] După discuțiile pe care le-am avut la nivelul coaliției și aseară și în această dimineață, am decis să continuăm dialogul cu sindicatele din învățământ. […] Am avut discuții în coaliție și am convenit ca până la soluționarea acestei probleme să nu îmi depun mandatul și să îmi asum în continuare responsabilitatea funcției de premier“. Luni, însă, fără să aștepte sfârșitul grevei, Ciucă a demisionat. Cu un astfel de om trebuie să dialoghezi, adică, pe un astfel de om trebuie să-l crezi.
Să nu uităm marea minciună a acestei guvernări: protocolul de guvernare. După un an și jumătate, acel protocol nu mai e respectat. Ciolacu a zis că acum „e altă conjunctură“. UDMR respectă tot, am zice, însă doar dintr-o bolnavă înclinație de la naștere: foamea de putere și de avantajele puterii.
Iar acești oameni, zi de zi, le-au cerut profesorilor să-i creadă.
Va urma, fără discuție, un an și mai plin de minciuni, cu toate protocoalele puse pe foc.
Daca nu era aceasta greva, rotativa nu se mai tinea. Profesorii sa se multumeasca cu firimiturile promise,