Prostia cruntă a statului român stă în detaliile care ne omoară. Azi, exemplul ANAF

Dacă te uiți, așa, de la distanță, la România, chiar poate să-ți pară o țară. Iar pentru un investitor străin, poate fi chiar tentantă. Economia duduie, forța de muncă e foarte-foarte ieftină, oamenii nu se revoltă, oricât ți-ai bate joc de ei și oricât le-ai cere să muncească, există ajutoare de stat dacă vii prin ambasada potrivită, instituții care pot fi foarte ușor mituite pentru avize și autorizații (vezi ISU), o justiție care abia acum începe să funcționeze. Pui într-un taler al balanței lipsa infrastructurii și birocația excesivă, iar în celălalt posibilitățile de îmbogățire rapidă, dat fiind că profiturile investitorilor străini în România sunt în multe cazuri enorme. Și, în general, dă cu plus. Adică să te bagi.

Asta dacă ești străin. Problema mea, ca român administrator de firmă, e că m-am băgat de mult. Și tot de mult îmi vine să îmi bag. Și să ies. Am scris administrator, nu proprietar de firmă, pentru că un nene de la Fisc mi-a spus mai demult că firmele nu sunt ale noastre, ci ale statului, noi cică doar le administrăm. E, pe mine, statul român doar mă fute. Rău, des și, de cele mai multe ori, fără să aibă un motiv. Doar pentru că poate.

Sistemul informatic e de vină, nu noi

Zilele trecute, mi-au sosit la firmă o somație și un titlu executoriu, pentru neplata TVA pe ultimul trimestru al anului 2015. Valoarea era exact cea pe care firma o plătise în termenul legal. Bref, firma a plătit pe 21 ianuarie, termenul-limită era 25 ianuarie, iar scrisoarea celor de la ANAF a fost trimisă pe 29 ianuarie. Cum se rezolvă asta? Păi, trebuie să deplasezi un om la Fisc, să stea la coada de la ghișeul 3, unde i se spune să stea la 5, de unde i se spune să meargă la 1, unde e pauză de masă. Desigur, când ajungi să arăți hârtiile și să spui că tu ai plătit când trebuia, cineva de acolo îți spune: a, da, aveți dreptate, ați plătit. Știți, sistemul trimite somațiile, n-avem cum să… N-aveți cum să ce, inteligenților? N-aveți cum să nu vă mai bateți joc de mine?

E, faza asta se întâmplă, lunar, la mii de firme din România. Nimeni, din nenorocita aia de conducere – mă rog, momentan ocupată cu declarații la DNA –, nu s-a gândit să rezolve treaba asta cu sistemul care își bate joc de mii de firme, lunar.

 Cine te pune să ai prieteni cu datorii la stat?

Altă tâmpenie! Dacă aveți firmă și prieteni cu datorii, sigur vi s-a întâmplat. Dacă o firmă nu a plătit taxele și impozitele la termen, i se pune poprire pe conturi. Pe toate conturile, indiferent de sumele găsite în acele conturi. Deci, dacă taxele firmei sunt de 10.000 de lei, să zicem, iar firma are în contul 1 – 20.000 de lei, în contul doi – 30.000 de lei și în contul 4 – 50.000 de lei, Fiscul le blochează pe toate trei. Da, atât de cretin e Fiscul, în România. În loc să-și ia ce-i trebuie dintr-un cont și să lase firma să funcționeze, Fiscul zice: stop, gata, opriți afacerea! Și reluați când vă dau eu voie. Fiscul e la faza asta ca un caporal prost, un țăran d-ăla idiot cu mămăliga între dinți, care-și chinuie soldații.

A, iar asta nu e tot. Dacă firma nu are bani în cont, se popresc conturile celor care au relații comerciale cu firma respectivă. Știu zeci, sute de cazuri, în care firme serioase s-au trezit fără bani în bancă pentru că i-a luat ANAF, în contul unuia care avea datorii. Da, statul român e chiar atât de cretin, încât, pentru a-și face planul de încasări, ia banii de la alte firme, neinteresându-l că perturbarea unui flux financiar poate duce la închiderea firmei în buzunarele căreia ANAF bagă mâna până la umăr. În ce fel de stat poți să intri la mine în cont și să iei banii pe care eu aș avea să-i dau lui Costel, cu care poate aveam o înțelegere clară de plată? În statul în care ANAF consideră că firmele sunt ale statului, nu ale noastre, nu?

E, eu aș vrea de la ANAF să nu mă mai considere, pe mine și pe ceilalți posesori de firme, niște hoți. Zilnic, ANAF, în loc să aibă grijă de mine, pentru că plătesc niște salarii și taxe – oho, și ce taxe –, vrea să mă omoare. Eu n-am avut profit, cu firma mea, în ultimii ani. Abia mă târăsc, ca foarte mulți. Dar plătesc, lunar, salarii, taxe și impozite. Am plătit și doar trei salarii, am plătit și treizeci, în funcție de perioadă, de cum mi-a mers.

De calvarul prin care treci dacă vrei să treci de la neplătitor de TVA la plătitor de TVA ați auzit? E halucinant ce informații trebuie să le oferi angajaților ANAF pentru a obține dreptul de a fi plătitor de TVA! Serviciul Român de Informații e pistol cu apă pe lângă ANAF! Vă spun data viitoare.

Chiar! Ție ce porcării îți face ANAF? Trimite-mi-le la dragos@patraru.ro, măcar să râdem de ei în revistă!