Observator cultural a publicat, sub titlul „Cum s-a ajuns aici?“, o scurtă „listă a ruşinii“, opiniile gogonate ale unor intelectuali „de dreapta“, fruntaşi pe ramură. Spaţiul din revistă e prea mic pentru aceşti Ceahlăi ai păreritului.
Cătălin Avramescu (consilier prezidenţial) zicea, în 2006, în „Lăsaţi-i să se zvîrcolească!“: „Sistemul public de sănătate e bazat pe o fraudă morală: îi taxează pe cei responsabili în beneficiul iresponsabililor. […] e fatal ca unii să fie trăsniţi de Cel de Sus (sau de Natură, dacă preferaţi) pentru că şi-au bătut joc de cele mai elementare reguli ale prudenţei“. Cu cuvintele noastre, ca să stopăm risipa, copiii bolnavi de cancer să-şi achite singuri tratamentul, iar cei spulberaţi pe trecerea de pietoni să-şi vîndă ficatul ca să-şi repare splina.
Tot Cătălin Avramescu zice cu guriţa lui: „România va trebui să găsească o cale de a se elibera de tutela birocraţiei de la Bruxelles“. Antonescu, trezirea, recheamă-l la Cotroceni, e bun de pus pe rană!
Traian Ungureanu nu se lasă mai prejos, dar nu în teoria sistemelor, ci în săltarea limbilor: „Prima zi de mandat a Preşedintelui Băsescu, ediţia II, deschide problema posterităţii lui Traian Băsescu. […] Băsescu e un fenomen şi această concluzie e, acum, după victoria de la Prezidenţiale, inevitabilă, atît pentru sprijinitori, cît şi pentru adversarii cei mai înrăiţi. Traian Băsescu rămîne singurul politician neînvins, adică singurul politician român care nu a fost respins niciodată de electorat. Despre calităţile vizibile şi secrete ale lui Băsescu se poate scrie enorm“. Enorm e un cuvînt prea mic pentru prostia cu ştaif.
