Te uiți la teve și afli că e foarte important să porți centura de siguranță la volan sau să nu mergi cu viteză. Ți-o spune nimeni altul decât Titi Aur, un mare compion de raliu. Că e bine să bei apă când afară sunt două mii de grade ne-o zice un campion la băut apă plată, un eminent doctor în H2O și tot așa. Leșină o babă pe stradă, e sunat Arafat: cum e, domnule doctor, e o epidemie sau trebuie să stăm liniștiți? Să ne așteptăm ca de azi înainte să cădem și noi pe stradă? Nu? Uf, ce bine, ne speriaserăm!
De Paște e plin de doctori și înalți oficiali care explică, an de an, cum nu e tocmai OK să înghiți într-o zi un miel, un lighean de ouă fierte și două găleți de maioneză.
Cândva, pare logic, se va ajunge ca oamenii de pe aceste pământuri să aibă mari probleme cu respiratul. Nu, nu de la poluare – pur și simplu, oamenii vor uita s-o facă sau nu vor mai fi atât de convinși de necesitatea acestei apucături. Și-atunci, va părea la teve un nene care le va spune cât de important e oxigenul pentru plămâni. Dar nu un nene, ce zic eu “un nene”, ci o somitate în plămâni.
Nu ne încurcăm cu oricine, îl vrem pe cel mai bun. E o trăsătură a prostului, prostul întreabă mereu: care e, bă, cel mai bun? Că el cu ăla vrea să aibă de-a face.
Pare că suntem un popor de oameni foarte proști, dar care, în același timp, pune mare preț pe informații. Din exterior, ai zice că nu ieșim din casă până ce nu ne-am luat informațiile despre vreme, până ce nu ne-am asigurat că autobuzul cu care ne deplasăm spre serviciu sau unde avem treabă este pe traseu la orele bine stabilite. Pare că ne desfășurăm viețile și luăm decizii abia după ce ne-am informat temeinic în prealabil.
Cum ar spune Andrei Pleșu, rămâi perplex: cum naiba să se adune în același profil uman atâta prostie și atâta pasiune pentru informație?
TVR-ul e plin de datorii, are mii de angajați, zeci de directori, SRI-ul e învestit cu atâta încredere încât nimeni nu știe cu ce se ocupă exact, SIE și toate celelalte nu vin decât să mai consume câteva sute de milioane de euro anual pentru nimic anume. Ele exprimă poate cel mai bine acest mix de prostie și fudulie legată de informație. Evident, nu punem mare preț neapărat pe informația în sine. Prostul vrea ca cineva foarte competent să îl liniștească: stai calm, prostule, totul e bine!
Te uiți la George Maior, Eduard Hellvig sau Stelian Tănase și înțelegi: informație, prostie, incompetența competentă atingând perfecțiunea.
Ai vrut sa demonstrezi ceva tinere.Ai vrut doar.
Corect. Adevarat. True. Bravo!
Super articol !!!!