Reporter: În sfîrşit, Puterea!
Raed Arafat: Care Putere?
Rep.: Sînteţi cel mai puternic om al Ministerului!
R.A.: N-aş spune! Este o funcţie. Azi este, mîine nu mai este! Iar din decembrie nu vreau să se prelungească funcţia.
Rep.: Puterea?
R.A.: Care Putere? Decizia vreţi să spuneţi. Mereu am hotărît. Nu mi se pare nimic deosebit acum.
Rep.: Totuşi. Apar linguşitorii, tentaţiile, şpăgile!
R.A.: Glumiţi. În minister ne ştim de-o viaţă, pot spune. Cine să dea şpagă lui Arafat?
Rep.: Cine vrea, linguşeşte!
R.A.: Dar ce eu nu ştiu? Cum să mă linguşească?
Rep.: Bărbat frumos sînteţi, minte luminată sînteţi, manager sînteţi, femeile roiesc ca ulii.
R.A.: Acum exageraţi. Eu nu sînt porumbel.
Rep.: S-a făcut Revoluţie pentru dumneavoastră. Cum mai vedeţi acel moment?
R.A.: M-a onorat aceea susţinere. Dar nu vreau să amestec politicul în nici un fel. Important este că SMURD a supravieţuit.
Rep.: Măgarul de Traian iar v-a tras-o cu reforma!
R.A.: Nu-mi permit astfel de injurii. Dacă am să pot, în scurtul mandat de ministru voi duce la capăt proiectul de reformă.
Rep.: Puteţi să-mi cîntaţi muzica de la girofarul SMURD-ului?
R.A.: Este muzica urgenţei, de salvare a unei vieţi.
Rep.: Un pic, n-o puteţi cînta?
R.A.: Cu viaţa nu te joci, nici cu muzica salvării ei.
Publicat în Cațavencii, nr 45, 14-20 noiembrie 2012
