Stelian Ion, ministrul Justiției, vrea să desființeze Secția Specială pentru că, spune el,„nu și-a atins scopul“. În tot acest timp, de când s-a discutat despre Secția asta, de când a fost constituită și până azi, se alternează în continuu între un plan principial și unul concret.
Planul principial este acela în care se spune că o astfel de Secție este o anomalie, un instrument pur politic, fără nici o legătură cu valorile unui stat de drept. Planul discuției concrete este cel punctat de Stelian Ion când spune: „Trăgând linie, consider cu tărie că această Secție și-a ratat rolul pe care l-ar fi putut avea, pentru că eu, personal, colegii mei, au fost mulți magistrați, de asemenea, și unele entități internaționale, am criticat de la bun început această Secție, însă Secția de investigare a infracțiunilor în Justiție avea marea șansă să dovedească contrariul, că este o secție eficientă, că poate face lucruri astfel încât să servească intențiilor declarate. Tragem linie și vedem apeluri, căi de atac retrase în dosare foarte controversate, în mod nejustificat. Vedem șase rechizitorii doar, în decurs de doi ani de zile, de unde se voia o secție care să intre în forță. Au dat 1.067 de casări, șase declinari“.
Probabil că se poate face o lucrare de doctorat doar pe această declarație a ministrului. Secția cu pricina e „bună“ în principiu? Sau e „bună“ doar dacă nu o făcea PSD? Dacă e bună și, din ce spune ministrul, nu și-a făcut treaba în „dosare foarte controversate“, atunci această Secție nu ar trebui reformată, nu ar trebui oare pusă pe calea justă, nu ar trebui eficientizată? Nu asta înseamnă reformă, dacă tot e să o dăm înainte cu infinita reformă a tot și a toate? E ca și cum ai spune că desființezi într-o echipă posturile de mijlocași pentru că mijlocașii pe care-i ai nu-și fac treaba. Sau e altfel? Oare ministrul însuși înțelege ce spune? Nu de alta, însă, din ce ne spune, sunt lucruri grave în „dosare foarte controversate“ și nu prea știm cine și cum se va ocupa de ele.
Așadar,pare că ne vom trezi cu o reformă care calcă totul în picioare și despre care ne întrebăm ce înseamnă abia după ce o facem.
822 de vizualizări
