Excluzîndu-i pe Țuțuianu și pe Neacșu, PSD a făcut o greșeală în raport cu regulamentul bancului de pești: a fisurat sentimentul de încredere pe care partidul cu cele mai joase standarde morale îl livra și ultimului bandit din organizație. PSD a fost și e puternic pentru că a fost un azil al faunei universale. Niciodată PSD nu și-a izgonit soldații, fie ei proști, fricoși, trădători, dar mai ales căutați de Justiție.
Pe de altă parte, niciodată în PSD nu s-a făcut atîta circ. Pe vremea lui Năstase, a lui Iliescu sau a lui Geoană, cînd venea vorba de înfipt cuțitul în spinare, acțiunea decurgea scurt și discret, în forul intern. Trădarea se comitea cu ușile închise, fără să fie precedată și urmată de țigănia din presă. De data asta, însă, conflictul între autoritatea ierarhică și democrația subversivă a fost atît de public încît, fără exmatricularea celor doi, Liviu Dragnea își pierdea toată reputația de tiran.
Nici Marian Neacșu și nici Adrian Țuțuianu nu vor pleca, însă, fiindcă din PSD nu se poate pleca cu una, cu două. Există regulamente, proceduri, căi de atac. Pentru ca excluderile să devină efective e nevoie de un congres, iar pînă atunci împrejurările politice se pot schimba. PSD e o organizație superglue: te lipești de ea una-două și nu te mai dezlipești.
Așa că Victor Ponta trebuie să-și amîne ceremonia de primire a celor doi. Țuțuianu și Neacșu nu vor da buzna la Pro România. Cîtă vreme rămîn rezerve cu posibilitatea de a reveni pe teren la PSD, nu vor alege o echipă care deocamdată se antrenează pe bară.
