Pe lângă iarnă, facturi, crize, ordonanțe și politicieni, după sărbători țara se confruntă cu încă un necaz: virozele respiratorii, din cauza cărora spitalele s-au aglomerat. Despre interacțiunea dintre români, viruși și sistemul sanitar, în cele ce urmează.
Știrea că pacienții din spitale trebuie să aducă de acasă medicamente, pansamente ori pături e veche; acum, pe lângă pături, mulți trebuie să aducă și paturi, iar câțiva au fost trimiși să-și cumpere singuri organele pentru transplant. Unele unități sanitare au angajat tocilari, care să ascută acele de seringi și bisturiele.
Și organele vechi scoase din bolnavi pentru a fi înlocuite sunt luate la pilă, tăiate și cusute, pe unde e nevoie, apoi comercializate prin magazinele de organe second-hand.
Puținele supozitoare sunt legate cu ață și utilizate de mai mulți pacienți, ca pliculețele de ceai. Fiindcă lipsesc și furtunurile pentru clisme, unii angajați au adus de acasă furtunurile lor de tras vinul în sticle, pe care le vor recupera la toamnă.
Nu toți oamenii sunt egali: în clinicile particulare de lux, pacienții cu bani beneficiază de supozitoare încălzite, spre deosebire de cele din multe spitale, reci ca niște țurțuri. La modă sunt acum supozitoarele cu arome fructate, efervescente, care produc senzații plăcute.
Pacienții cu febră de peste 38 de grade au fost împărțiți prin saloane, pentru a le încălzi, iar lipsa medicamentelor a fost suplinită de asistentele în vârstă, pricepute la leacuri băbești, care au tratat bolnavii cu busuioc ținut sub pernă și descântece împotriva deochiului.
Frigul a pus stăpânire pe multe spitale, dar medicii s-au descurcat: poartă câte cinci halate, trei bonete și două măști, să nu le înghețe nasul, iar chirurgii au, pe sub mănușile de operat, mănuși groase, din lână; unii au lungit intervențiile anume ca să stea cât mai multă vreme cu mâinile în trupul pacientului, la căldură.
Și mulți școlari au răcit și le-au curs năsucurile atât de mult, încât cadrele didactice au fost nevoite să încalțe cizme de cauciuc, iar o învățătoare a alunecat; pentru a preveni asemenea accidente, niște tați implicați, de meserie instalatori, au donat dopuri din plută și șomoioage de câlți pentru înfundat nările micuților.
Virușii intrați în trupurile altor elevi au ieșit imediat, scuipând și înjurând de mama focului lipsa de igienă a copiilor, apoi s-au frecat cu gaz pe perișori, să scape de păduchi și râie. Alți viruși, ajunși în clienții unor bufete comunale, au devenit dependenți de alcool, fac scandal în fiecare seară și își bat virusoaicele și virușeii care le plâng de foame.