Cînd valoarea românească e adevărată, n-are nevoie nici de vîrstă, nici de traducere. Asta o fi fost logica ICR cînd a lansat la apă broșura Salonului de carte de la Paris, Lettres roumaines à l'honneur. E cea mai savuroasă franceză de baltă pe care am întîlnit-o vreodată într-un document oficial.
Citim cu sughițuri: Constantin Abăluță: “a aussi écrit de la rose” (a scris niște trandafir!); Petru Cimpoeșu: “son ouvrage Simion Liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni / Saint Siméon l’ascensoriste” (corect: ascenseuriste); Ioana Crăciunescu “est comédienne, actrice et poète” (comédienne înseamnă actriță); Neagu Djuvara: “Il a aussi écrit sur ce qui (corect:qu'il) nomme «l’hégémonie américaine» et ses prémices” (corect: prémisses); Ioana Drăgan: “Elle a aussi publié: Vietăți și femei (La vie et les femmes)” (corect: créatures, altfel, "asta-i via, asta-i gara!); Doina Ioanid: “Le lient (corect: liant – liantul) de la poésie”; Gabriel Liiceanu: “ses fameux essais qui ont rencontré un large public” (culmea furculisionului, imaginați-vă niște eseuri plimbîndu-se pe stradă și întîlnindu-se, fizic, cu publicul); Gabriela Adameșteanu: “Dramatisé (corect: adapté) pour la scène et monté (monté: urcat sau încălecat – corect: mis en scène) par Cătălina Buzoianu, son roman Une matinée perdue…”; Nicolae Breban: “a publié dans Luceafărul (L’Etoile)” (aici l-au chinuit pe Goagăl să traducă intraductibilul); Valentin Nicolau: “sa profession de géologue dans lequel il s’était imposé” (corect: laquelle).
Și tot așa, pagină de pagină, o întrecere de greșeli, una mai hazliu-amară decît alta! La futu-i pomana, las' că-nțeleg stropșiții de franțuzi!
Publicat în Cațavencii 10(88) 2013
