Medalia de aur la Jocurile Olimpice 2012, în proba de sărituri.
Reporter: De ce sari?
Sandra Izbașa: E probă de concurs.
Rep.: Dar de ce?
S.I.: Este o pregătire pe care o facem. De ani de zile învăț să ating perfecțiunea.
Rep.: Care-i rostul săriturii?
S.I.: Este probă olimpică la gimnastică feminină.
Rep.: Altfel nu ai sări?
S.I.: Normal că nu. De ce să sar?
Rep.: Acasă săreai cînd erai mică?
S.I.: Sînt la gimnastică de mică, așa că da, sar de mică.
Rep.: Săritura e bucurie pentru mine.
S.I.: La mine este în primul rînd obligație.
Rep.: Ce-nseamnă să sari?
S.I.: Să sar. Să obțin performanța. Să nu-mi pese de nimic din jur, să fiu atît de concentrată, încît să nu-mi simt trupul. Să zbor.
Rep.: Vulturii zboară.
S.I.: Cînd spui vultur pare ceva de plumb.
Rep.: Porumbeii zboară.
S.I.: Ca fulgul trebuie să fie.
Rep.: Cînd nu reușești, ce ești, vultur sau porumbel?
S.I.: Vultur. Ca de plumb.
Rep.: N-ai kilograme nici cît un vultur.
S.I.: Ăsta e regimul alimentar. Ca să obținem performanță.
Rep.: Vulturul e liber.
S.I.: Și eu sînt liberă, acolo, în aer.
Rep.: Dar după exerciții multe. Exercițiile sînt libertate?
S.I.: Fără ele nu poți fi liber. Libertatea este chestie de exercițiu.
