PSD este un partid de oameni gospodari, cărora le place să fie mereu pregătiți. Din 2004 încoace, PSD n-a dezamăgit: imediat după alegerile prezidențiale și-a decapitat loser-ul și a instalat în funcție un succesor numai bun să fie sacrificat în turul al doilea al următoarelor alegeri prezidențiale. Tradiția a fost întreruptă în 2014, cînd Ponta a mai rezistat un an și jumătate în funcție după ce a pierdut prezidențialele, iar Dragnea nu a avut nevoie să piardă prezidențialele pentru a-și pierde libertatea.
Acum, însă, am avut parte de cea mai rapidă debarasare. Marcel Ciolacu a demisionat chiar în ziua în care a pierdut alegerile, nu a mai așteptat un congres de mazilire. E drept, Ciolacu a fost și primul candidat PSD care a pierdut prezidențialele din primul tur, record absolut.
Acum, fără candidat pentru care să se mai zbată în turul al doilea, PSD are tot timpul să se ocupe de ceea ce contează cu adevărat: să găsească un om care să piardă alegerile prezidențiale din 2029. Dar să o facă mai grațios, mai tensionat, să prelungească suspansul și să țină suflarea pesedistă și nu numai în priză mai multă vreme.
Lista pretendenților e lungă și se lungește pe minut ce trece, pe măsura surprizei. Pînă acum, cînd variantele erau doar două (Ciolacu pleacă la Cotroceni după ce cîștigă alegerile și Ciolacu pleacă acasă după ce pierde în turul al doilea), succesorii posibili erau și ei doar doi, Grindeanu sau Tudose. Acum, însă, cînd pe pereți e sînge aruncat cu generozitate de toate cadavrele politice măcelărite de sabia tiktokărească a lui Georgescu, nici Grindeanu și nici Tudose nu mai par variantele potrivite.
Grindeanu duce în raniță mai multe tichete de îmbarcare în aceleași avioane Nordis care l-au aterizat forțat și pe Ciolacu. E prea devreme să fie el urmașul. Tudose, pe de altă parte, cu fața aia de brăilean nemilos, ar enerva major o mare parte din partid. Inclusiv pe nea Paul. Nea Paul nu candidează el însuși, că ține mult la libertatea proprie și la cea a familiei. Da’ poate că e vremea ca o femeie să conducă PSD. De ce nu Gabi, la o adică? Pentru că, tot la o adică, alții s-ar putea întreba de ce nu Olguța.
E atât de complicat, încît ar putea fi un bun moment pentru ca la conducerea PSD să urce, ceva mai sus, o gardă mai tînără, formată din oameni precum Petre Florentin Manole, Lucian Romașcanu, poate Zetea, Negrescu și alții. Unii spun că n-ar fi rău ca pe acolo, dând o mână de ajutor gărzii proaspete (nu neapărat și tinere), să-și găsească loc și Victor Ponta. Dar Romașcanu e din Buzău, Manole e cam finuț, Negrescu ar face bine să rămână la Bruxelles, cu doamnele s-a rezolvat, nu se poate, și tot așa.
Așa că, de-o fi una, de-o fi alta, sunt șanse din ce în ce mai mari ca președinte, fie el și doar interimar, să ajungă băiatul ăla înalt la a cărui vedere adversarii politici vor întreba râzând: „N-ați învățat, mă, nimic? Veniți cu un cuțitar la o luptă cu roboți?“.
Micutul Baluta are si el, se spune, juisari cu functia de presedinte PSD.